Organizarea Contabilității Manageriale

I. Cadrul conceptual al contabilității manageriale

1) Definiție. Concepții de organizare. Obiective. Rol

În general, contabilitatea este prezentată ca mijloc de comensurare a rezultatelor, de apreciere a situației patrimoniale. Aceste aprecieri converg către ideea că știința contabilității reprezintă un instrument de gestiune și calcul economic. Finalitatea contabilității este îndreptată tot mai mult în ultima vreme spre latura socială, întrucât rezultatele și situația patrimonială ale unui perimeu al mișcărilor de valori interesează un ansamblu vast de agenți sociali, fiecare având așteptări și exigențe îndreptățite.

Elementele de structură ale sistemului contabil au determinat conturarea pe plan internațional a două concepții:

- Concepția monoistă

- Concepția dualistă

Monoismul contabil presupune existența unui singur circuit de informații contabile, deci o singură contabilitate, atât pentru funcțiile interne cât și pentru cele externe ale acesteia. Separarea celor două categorii de informații generează dualismul contabil. Aceeași realitate primește în contabilitate o reprezentare externă și o reprezentare internă. Ea se concretizează în cele două componente ale sistemului informațional contabil al întreprinderii: contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune. Cele două componente sunt complementare,fără a se subordona una celeilalte. Conform concepției monoiste, sistemul contabil este integrat într-o singură contabilitate. Informațiile acestei contabilități pot fi accesate atât de utilizatori interni cat și de cei externi. Pe de altă parte, concepția dualistă delimitează sistemul contabil în două segmente: contabilitatea financiară sau generală și contabilitatea de gestiune sau managerială.

În cadrul contabilității financiare se întocmesc documente de sinteză (bilanț, contul de rezultate, anexa la bilanț) care oferă o imagine sintetică și retrospectivă a situației patrimoniului înterprinderii. În cadrul cntabilității manageriale „se construiesc” informațiile care privesc gestiunea internă a întreprinderii, criteriile dupa care aceasta își calculează costurile și asigură comensurarea rezultatelor interne la diferite nivele (sector de activitate, funcție sau produs). Astfel, contabilitatea managerială reprezintă un instrument de alimentare a procesului de programare și bugetare pentru alocarea resurselor și care servește la compararea realizărilor cu previziunile.

Centrele de responsabilitate în care este structurată o unitate patrimonială se constituie în adevărate „celule decizionale” și coordonate între ele. Clienți din interiorul sau exteriorul unității patrimoniale primesc informații de la centrele de responsabilitate, referitoare la cunoașterea costurilor și, cel mai important, la modalitățile de influențare a celor care pot acționa asupra lor.

Contabilitatea managerială cuprinde ansamblul elementelor de identificare, măsurare, stocare, analiză, prelucrare, interpretare și comunicare a informațiilor utilizate în management pentru a previziona, planifica, evalua și controla în interiorul unui organism și pentru a garanta utilizarea corespunzătoare și responsabilă a resurselor sale.

Se poate concluziona că obiectul de studiu al contabilității manageriale îl reprezintă cunoașterea costurilor, studiul lor continuu, analiza și estimarea evoluției lor, oferind informațiile utile pentru diagnostic, luarea deciziilor și previzionarea viitorului.

Potrivit doctrinei contabile vest-europene, contabilitatea de gestiune are următoarele obiective:

- Calcularea costurilor diferitelor acțiuni și activități asumate

- Determinarea bazelor de evaluare a anumitor elemente ale bilanțului (stocuri, imobilizăi, producție)

- Explicarea rezultatelor calculând costurile produselor (bunuri și servicii) pentru a determina marja brută a unității patrimoniale

- Urmărirea și controlul sistematic al realizărilor, previziunulor și programelor stabilite concomitent cu declanșarea acțiunii ce permite riposta la abaterile constante

- Furnizarea portofoliului informațional pentru prefigurarea dezvoltării viitoare a unității patrimoniale

Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1992 stabilește pentru perimetrul contabil din țara noastră următoarele obiective ale contabilității manageriale:

- Calcularea costurilor

- Stabilirea rezultatelor și a rentabilității produselor, lucrărilor și serviciilor executate

- Întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pe feluri de activități, urmărurea și controlul executării acestora în scopul cunoașterii rezultatelor și furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea unității patrimoniale

Pornind de la întrebări la care se caută răspunsuri, obiectivele contabilității manageriale sunt definite în lucrarea „Contabilitatea analitică de gestiune” editată de Tribuna Economică, 1998 de către autorii Constanța Iacob și Mihaela Dracea astfel:

- Un prim obiectiv se referă la calculul costurilor în scopul urmăririi contribuției activității desfășurate la obținerea rezultatelor ca atare, dar în mod analitic (ca răspuns la întrebarea „ce vrem să analizăm?”)

- Ca răspuns la întrebarea „pentru ce analizăm?” se stabilește al doilea obiectiv care vizează studierea eficienței gestiunii

- Contabilitatea manageriala își stabilește un al treilea obiectiv materializat în elaborarea bugetelor pe feluri de activități, urmărirea și controlul acestora în scopul asigurării unei eficiente pe termen scurt, mediu și lung

Se poate concluziona astfel că obiectivul fundamental al contabilității manageriale este obținerea de date exacte, fiabile, clare, adaptate la diferitele aspecte ale gestiunii curente și utilizarea lor rațională, astfel încât prin formularea diagnosticului să se pregătească și să se elaboreze un ansamblu coerent de previziuni.

Rolul contabilității manageriale este acela că serveşte managerilor de la diferite nivele organizatorice ale întreprinderii, oferind acestora informaţii referitoare la eficienţa activităţii pe care o conduc şi la factorii de influenţă a acesteia.

2) Conceptul de cheltuială

În literatura de specialitate, conceptul de cheltuială este abordat mai puţin faţă de cel al costurilor. Chiar şi aşa, din toate aceste abordări se evidenţiază câteva dintre ele. Astfel, în concepţia lui K. Ebbeken şi a colaboratorilor săi, cheltuielile constituie “reprezentarea în expresia bănească a utilizării de resurse/bogăţie în scopul dobândirii unui bun material sau serviciu”.

Una dintre definiţiile date cheltuielilor care merită reţinută, întrucât introduce o nouă viziune, este cea conform căreia cheltuielile se constituie drept “diminuări ale beneficiilor economice pe perioada exerciţiului financiar, sub forma ieşirilor, a scăderilor de active sau a creşterii de pasive, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către proprietari”.

Parcurgând aceste definiţii date cheltuielilor se pot sublinia următoarele aspecte:

- cheltuielile au o exprimare monetară;

- definirea lor se face de regulă prin prisma consumurilor care presupun o utilizare de resurse materiale, umane sau monetar-financiare, achiziţionate sau nu ;

- sunt nişte sume plătite, de plată sau nişte sume calculatorii fără contraprestaţie.