Proiect - Leadership

Leadershipul reprezinta abilitatea unei persoane de a exercita un tip de influenta, prin intermediul comunicarii, asupra altor persoane, orientandu-le spre indeplinirea unor obiective.

Un bun manager va fi intotdeauna un bun leader, dar un bun leader nu e intotdeauna un bun manager. Gradul ridicat de ambiguitate in organizatii, precum si in mediul acestora, necesita din partea leaderilor un nivel ridicat de complexitate cognitiva pentru a intelege nevoia de schimbare, pentru a elabora o strategie eficienta de rezolvare a problemelor cu care se confrunta organizatia si pentru a implementa aceasta strategie. Se spunea ca pentru a fi leader trebuie sa te nasti leader, sa te nasti cu acele calitati care sa reprezinte “cheia” succesului. Totusi, un leader eficient se poate forma pe parcursul vietii; ar trebui sa prezinte inteligenta emotionala, dar si competente personale si sociale. Un bun leader se construieste printr-un proces continuu de studii, perfectionare siexperimentare.

Insusirile de personalitate relevante pentru un leader eficient se refera la energia,

dinamismul, tendinta spre activitate, spiritul de initiativa. Autoeficacitatea perceputa, dominanta, empatia si sensibilitatea la nevoile celorlalti sunt abilitati ce ajuta leaderul sa obtina performanta.

Dintre aptitudinile specifice unui leader eficient , alaturi de competenta profesionala ar fi fluenta verbala si senzitivitatea la relatiile interpersonale.

Dorinta de a utiliza influenta sociala, de a-i conduce, de a-i dirija si orienta pe ceilalti intr-o maniera dezirabila social, precum si orientarea personala spre indeplinirea unor scopuri inalte sunt predictori ai eficientei leaderului.

O functie de conducere presupune o anumita combinatie de insusiri si aptitudini; energie si capacitate de munca, perceptie rapida si exacta a datelor, inteligenta, competenta profesionala, fluenta verbala, sesizarea exacta a relatiilor interpersonale, controlul sub aspect afectiv si situational etc. In absenta acestui grupaj de trasaturi o persoana nu devine leader eficient; in schimb, prezenta lor la un individ nu-l face pe acesta neaparat conducator.

Un leader eficient promoveaza intotdeauna o viziune, adopta un stil democratic de conducere, ia decizii corecte si la timp, are capacitate de a gandi in perspectiva, este un bun coaching, om al viziunii, conduce eficient discutiile, dinamizeaza grupul, stabilind obiective realiste, e pretentios in ceea ce priveste calitatea, isi intelege si isi controleaza propriile emotii, are incredere in fortele proprii, este usor adaptabil, optimist, ambitios, disponibil sa actioneze si sa profite de oportunitati, deleaga sarcini de rutina, creeaza cadrul necesar pentru o activitate eficienta, comunica clar, incurajand feedback-ul, sprijina membrii echipei, formeaza echipa in adevaratul sens, mentine integritatea grupului, foloseste tactici de persuasiune, prezinta empatie si stimuleaza abilitatile celor din jur prin feed-back si indrumare.

Liderii opereaza, ca si managerii, in organizatii. Se deosebesc insa de manageri, printr-o serie de caracteristici calitative. In viziunea profesorului american Warren Bennis, sintetic aceste diferente sunt exprimate astfel:

Managerul Liderul

administreaza inoveaza

este o copie este un original

mentine dezvolta

se concentreaza asupra sistemelor si structurii se concentreaza asupra oamenilor

controleaza inspira incredere

are o viziune pe termen scurt are o viziune pe termen lung

intreaba cum? si cand? intreaba ce? si de ce?

face cum trebuie facut face ce trebuie facut

Recunoscand ca numai inzestrarea cu anumite trasaturi nu este o garantie a unui leadership de succes, cercetatorii si-au orientat atentia spre felul in care liderii se comporta in relatia cu subordonatii/adeptii lor. Aceasta a condus la schimbarea atentiei de la tema cine este liderul la ceea ce face liderul. Cunoscute in general ca teorii ale comportamentului in leadership, cercetarile au cautat sa determine care este stilul de leadership – comportamentul recurent al unui

lider – care merge cel mai bine. Daca un stil preferat ar putea fi identificat, atunci implicatiile se contureaza direct si practic: posibilitatea instruirii liderilor pana la nivelul la care ar putea practica stilul ideal – cel mai avantajos.

Cele mai multe cercetari privind comportamentul liderului s-au concentrat pe doua dimensiuni ale stilului de leadership: (1) preocuparea ca sarcina de munca sa fie indeplinita si (2) preocuparea fata de oamenii care fac munca. Terminologia folosita pentru a descrie aceste doua

dimensiuni difera. Preocuparea pentru sarcina de munca este prezenta sub formulari ca: initierea structurii, centrarea pe munca (post), orientarea pe sarcini.

Preocuparea pentru oameni se regaseste in exprimari precum: consideratie, centrare pe angajat, orientare catre relatii sociale.

Indiferent de formulari, trasatura comportamentala a fiecarei dimensiuni este destul de clara. Un lider preocupat de sarcina de munca, planifica si defineste munca de facut, repartizeaza responsabilitatile de munca, stabileste standarde clare de munca, solicita indeplinirea sarcinilor si monitorizeaza rezultatele. Prin contrast, liderul preocupat de oameni actioneaza printr-un comportament de sustinere, de simpatie fata de subordonati/adepti, de mentinere a unor raporturi sociale bune cu ei, respectandu-le sentimentele, fiind sensibil la nevoile lor si aratand incredere in ei. Primele cercetari privind comportamentului liderilor au sugerat ca liderii preocupati de oameni ar fi mai productivi decat cei preocupati de sarcina de munca. Mai tarziu insa, cercetarile au evidentiat faptul ca liderii de succes sunt aceia care sunt deopotriva preocupati de oameni si de sarcinile lor de munca.

Pe masura dezvoltarii cercetarilor in domeniul leadershipului a fost recunoscuta necesitatea examinarii comportamentului liderilor in corelatie cu atributele contextului sau situatiilor in care acest comportament se manifesta. Contextul / situatia priveste, in general, natura subordonatilor, a activitatii lor, precum si caracteristicile organizatiei. In continuare vom examina patru modele, fiecare aducand in discutie variabile situationale care par sa influenteze in mod special eficacitatea procesului de leadership.