Reforma contabilă în România - studiu și perspective

INTRODUCERE

Dupa decembrie 1989, tranzitia spre economia de piata a generat in tara noastra o serie de reforme, dintre care o pozitie deloc de neglijat a ocupat-o si o ocupa reforma sistemului contabil. Caracteristicile sala juridice, economice, financiare, sociale si culturale de tara europeana (continentala) au facut ca Romania sa isi reformeze sistemul contabil dupa modelul Europei latine si germanice. Catre sfarsitul anilor ’90, sub influenta proceselor de mondializare a economiilor si de globalizare a pietetor financiare, in cautarea de investitori strategici capabili sa sustina restructurarile economice si financiare, Romania adopta un program de dezvoltare a sistemului sau contabil. Obiectivul lui este implementarea unui sistem modelat pe baza filosofiei, reglementarilor si practcilor internationale, regasite intr-un referential contabil international care se bazeaza pe standarde contabile international (IAS).

Reforma contabilitatii cunoaste doua tendinte: europenizarea si internationalizarea.

Europenizarea este sustinuta de armonizarea sistemului nostru contabil cu directivele europene, mai precis:

- Directiva a II-a

Aceasta a fost adoptata in 1976 si a asigurat delimitarea societatilor pe actiuni (public limited company in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord; societe anonyme in Franta; aktiengesellschaft in Germania) de societatile cu raspundere limitata (private limited company in UK; societe a responsabilite limitee in Franta), precizarea cuantumului capitalului minim si a problemei distribuirilor.

- Directiva a IV-a

Adoptata in 1978, ea se refera, prin articolele sale, la reguli de evaluare, formatele situatiilor financiare publicate si cerintele privind comunicarea financiara, aspecte care acoperea problematica societatilor necuprinse in grupuri sau cuprinse in grupuri, dar analizate individual.

Versiunea finala a Directivei a IV-a incorporeaza cateva amendamente, dintre care cele mai importanta fiind:

- Dreptul conferit statelor member se a utiliza metode de evaluare care sa tina cont de efectele inflatiei;

- Conditii care sa permita intreprinderilor mici sa fie scutite de reguli costisitoare privind prezentarea si publicarea situatiilor financiare, precum si de obligatia de a fi supuse controlului acestor situatii.

Aceasta versiune imbina normalizarea prescriptive, de genul celei realizate prin planurile contabile generale cu “punctual de vedere” anglo-saxon, conform caruia obiectivul principal al situatiilor financiare este de a oferi o imagine fidela. Totodata, ea permite statelor member sa se indeparteze de la conventia costurilor istorice , urmand fie practica olandeza a metodei costurilor de inlocuire, fie practicile britanice, irlandeze si franceze, care admit reevaluarea imobilizarilor.

- Directiva a VII-a

Adoptata in 1983, ea vizeaza conturile consolidate, adica documentele de sinteza intocmite, prezentate si publicate pentru a oferi informatii despre pozitia financiara, performantele si evolutia pozitiei financiare a grupurilor de societati. Grupurile de societati apar si evolueaza in contextual proceselor de concentrare economica. In dorinta naturala de a deveni cat mai putin vulnerabile si cat mai performante, intreprinderile au tendinta de a se supune unui process de concentrare. U grup reprezinta un ansamblu de societati, fiecare avand personalitate juridical proprie, si un centru unic de decizie numit societate mama.

Internationalizarea este sustinuta de armonizarea sistemului contabil romanesc cu elementele referentialului contabil international(un cadru contabil conceptual, un pachet flexibil de standarde contabile interntionale si un pachet flexibil de interpretari referitoare la unele dintre subiectele standardelor contabile internationale) sau implementarea directa a elementelor referentialului contabil international.