Sectoare instituționale

Unitatea institutionala este un centru elementar de decizie economica caracterizata prin unicitate de comportament, cu autonomie de decizie în exercitarea functiei principale si care dispune de o contabilitate completa.

O unitate institutionala are autonomie de decizie atunci când:

- are drept de decizie asupra bunurilor si activelor sale, putând sa schimbe proprietatea acestora în relatii cu alte unitati institutionale;

- poate lua decizii în exercitarea activitatii economice, pentru care este direct raspunzatoare;

- are capacitatea juridica de a subscrie angajamente si de a încheia contracte în numele sau propriu.

O unitate institutionala are o contabilitate completa daca dispune de bilant al activelor si pasivelor la începutul si sfârsitul unei perioade de referinta si prezinta documente contabile ce evidentiaza fluxurile intervenite în timpul acestei perioade.

Necesitatile de sinteza nu permit sa se ia în considerare unitatile institutionale în mod individual; acestea se regrupeaza în ansambluri, denumite sectoare institutionale, care pot fi subdivizate în subsectoare.

In continuare se prezinta sectoarele si subsectoarele institutionale (inclusiv codificarea lor) asa cum sunt prevazute în Sistemul European de Conturi (SEC 95). S-a ales aceasta varianta si nu SCN 93 deoarece tara noastra este în prezent în plin proces de aliniere la standardele europene, aliniere impusa de integrarea în Uniunea Europeana.

Fiecare sector sau subsector regrupeaza unitatile institutionale care au comportamente economice asemanatoare referitoare la:

- natura activitatilor desfasurate;

- functia principala.

Descompunerea în subsectoare dupa criteriul propriu fiecarui sector permite sa se caracterizeze la un nivel mai analitic comportamentul economic al unitatilor institutionale.

O unitate institutionala nu poate apartine decât unui singur sector sau subsector.

Gruparea unitatilor institutionale în sectoare institutionale presupune cunoasterea atât a statului juridic, a functiei principale pe care o exercita în economie, cât si a naturii resurselor de care unitatea dispune, ceea ce presupune o examinare completa si in detaliu a contabilitatii sale.

Atunci cand functia principala a unitatii institutionale consta în productia de bunuri si servicii, este necesar, pentru a decide apartenenta sectoriala, sa se distinga în prealabil categoriile de producatori la care ea apartine.

In contabilitatea nationala se disting trei categorii de producatori:

- producatori de piata privati sau publici;

- producatori privati pentru consum final propriu;

- producatori non-piata privati sau publici.

Aceste categorii de producatori se grupeaza în urmatoarele sectoare institutionale:

- societati nefinanciare;