Extras din proiect
1. Definiție și noțiuni generale.
Contractul de vanzare - cumparare (noul Cod civil foloseste
denumirea de contract de vanzare) prezinta o importanta deosebita pentru
dreptul civil roman, el fiind amplu reglementat legal, pe larg tratat in
doctrina si extrem de utilizat in practica.
Doctrina a retinut ca este cel mai utilizat contract civil pentru ca
asigura circulatia juridica a bunurilor si a altor valori patrimoniale 1 ; de
asemenea, s-a aratat ca reprezinta „arhetipul contractelor” si ca, pornind de
la el, autorii Codului civil si-au formulat rationamentele pentru elaborarea
dreptului comun al obligatiilor2.
Art. 1294 C.civ. 1864 definea contractul de vânzare-cumpărare ca pe
un contract prin care una dintre părți, vânzătorul, transmite proprietatea unui
bun al său celeilalte părți, cumpărătorul, care se obligă în schimb să
plătească vânzătorului prețul bunului vândut3.
În sens larg, obiect al contractului de vânzare-cumpărare pot fi și alte
drepturi reale, nu numai dreptul de proprietate, dar și drepturi de creanță,
drepturi intelectuale sau chiar, în mod excepțional (1399-1401 C.civ.1864),
drepturi asupra unei universalități (cuprinzând drepturi și datorii, activ și
pasiv), așa cum este o moștenire.
De altminteri, unii autori, cand au formulat definitia contractului de
vanzare-cumparare, au avut in vedere acest obiect extins al contractului,
extrapoland definitia legala.
In acest sens, contractul de vanzare-cumparare a fost definit ca un
contract prin care una dintre parti (vanzatorul) transmite celeilalte parti
(cumparatorul), in schimbul unei sume de bani, numita pret, un drept de
proprietate asupra unui lucru anume sau asupra unei universalitati juridice
1 Radu Motica, Florin Motiu, Contracte civile. Teorie si practica judiciara, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 7;
2 Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p.
11;
3 Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, Bucuresti,
1998, p. 9;
2
(care cuprinde drepturi si obligatii), un alt drept real, un drept de creanta sau
o actiune in justitie cu caracter patrimonial impreuna cu dreptul litigios
aferent4.
Pana in anul 2011, contractul de vanzare-cumparare a fost reglementat
de art. 1294- 1404 C.civ. din 1864; de asemenea, Codul comercial continea
reglementari referitoare la vanzare, in articolele 60-73. In acceptiunea
legiuitorului anterior, vanzarea comerciala nu prezenta diferente esentiale
fata de vanzarea civila; deosebirile veneau din faptul ca vanzarea comerciala
era supusa unor reguli specifice relatiilor comerciale (art. 42, 43, 46-57 din
Codul comercial). Aceste reguli speciale se completau insa cu regulile
generale in materie de vanzare, cuprinse in Codul civil 18645.
In prezent, sediul comun al materiei contractului de vanzare se gaseste
in Capitolul I din Titlul IX al Cartii a V-a din Codul civil 2009, existand insa
si alte acte normative in dreptul nostru pozitiv care reglementeaza diverse
varietati de vanzare.
In ceea ce priveste regulile tranzitorii, avand in vedere art. 3 din Legea
nr. 71/2011, trebuie precizat ca, in principiu, incheierea, efectele si incetarea
contractului de vanzare sunt supuse legii in vigoare la data incheierii sale. In
alte cuvinte, daca contractul a fost incheiat inainte de intrarea in vigoare a
noului Cod civil, vor fi aplicabile regulile vechii reglementari, iar daca
contractul a fost incheiat dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil,
contractul va fi guvernat de noua reglementare.
2. Caracterele juridice ale contractului de vânzare
Așa cum rezultă din definiția contractului, vânzarea este un contract:
- sinalagmatic, intrucat, conform art. 1171 N.C.civ. este izvor
de obligatii reciproce si interdependente: vanzatorul are
obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut iar
cumparatorul are obligatia de a plati pretul;
- consensual, deoarece, conform art. 1178 N.C.civ. (art. 1295
C.civ. 1864), contractul este incheiat prin simplul acord de
vointa al partilor;
- cu titlu oneros, ambele parti avand ca scop ce a determinat
incheierea contractului, obtinerea unui anumit folos drept
4 Dan Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 7;
5 pentru mai multe elemente despre raportul dintre vanzarea civila si cea comerciala in
reglementarea anterioara Codul civil intrat in vigoare in anul 2011, a se vedea Dan
Chrica, Contractele speciale civile si comerciale. Vol. I, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005
si Francisc Deak, Stanciu Carpenaru, Contracte civile si comerciale, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1993;
3
echivalent al obligatiei asumate: cumparatorul urmareste sa
devina proprietarul bunului, iar cumparatorul urmareste
primirea pretului (art. 1172 alin. 1 N.C.civ.);
- comutativ, existenta drepturilor si obligatiilor fiind certa, iar
intinderea obligatiilor fiind determinata sau determinabila in
momentul incheierii contractului (art. 1173 alin. 1 N.C.civ.);
o exceptie de la regula comutativitatii o reprezinta vanzarea
de drepturi litigioase, care are un caracter aleatoriu 6 ,
existenta dreptului subiectiv nefiind certa si cu atat mai putin
determinabila sau determinata;
- translativ de proprietate, pentru ca, prin intrunirea acordului
de vointa al celor doua parti, se produce transferul dreptului
de proprietate; in cadrul acestui caracter se discuta si despre
transferul instantaneu al proprietatii, insa, uneori, in doctrina
este evidentiat si caracterul instantaneu al contractului de
vanzare-cumparare (ca un caracter de sine statator), intrucat
dreptul de proprietate se transmite dintr-o data, instantaneu,
fiind de neconceput transferul „in rate” al dreptului de
proprietate7;
- de drept comun in materia contractelor translative de
proprietate, caracter conferit de art. 1651 N.C.civ.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contractul de vanzare definitie - Notiuni generale, caractere juridice.pdf