Uzanțele comerciale uniforme internaționale

CAPITOLUL I

1. Vânzarea comerciala internationala  generalitati.

Contractele speciale, ca parte integranta a dreptului privat, a obligatiilor civile si comerciale, are ca obiect de reglementare instrumentele juridice prin intermediul carora se realizeaza, de regula, circulatia bunurilor (spre exemplu : vânzarea-cumpararea, schimbul, împrumutul), folosinta si conservarea lor (spre exemplu: locatiunea, depozitul) ori crearea de valori (spre exemplu: antrepriza). Astfel fiind, regimul juridic al contractelor civile si comerciale reprezinta o parte importanta  atât teoretic, cât si practic  a dreptului privat.

Pentru întelegerea si aplicarea corecta a acestor reglementari sunt necesare doua precizari : una referitoare la domeniul de aplicare si corelatia dintre reglementarea contractelor civile, pe de o parte, si cele comerciale, pe de alta parte, iar cealalta privitoare la corelatia dintre regimul juridic special al contractelor civile sau comerciale si teoria generala a obligatiilor civile si comerciale.

În legatura cu primul aspect, trebuie avut în vedere ca regulile care guverneaza contractele speciale civile sunt aplicabile si contractele comerciale, si masura în care legile comerciale nu prevad o alta reglementare . Astfel fiind, în cazul contractelor care reprezinta fapte obiective de comert datorita naturii lor si în cazul contractelor care reprezinta fapte subiective de comert întrucât sunt încheiate de comercianti în cadrul exercitarii comertului  chiar daca numai una dintre parti are calitatea de comerciant si daca contrariul nu rezulta din actul încheiat sau contractul nu este prin esenta civil (de exemplu, cu titlu gratuit)  sunt aplicabile cele civile.

Se impune precizarea ca, acele contracte care au ca obiect un imobil, chiar daca sunt încheiate între doi comercianti (spre exemplu : vânzarea sau locatiunea unui imobil pentru exercitarea comertului) au caracter civil, sunt potrivit legii, de natura eminamente civila, iar nu comercial, chiar daca sunt încheiate în scopul obtinerii de profit. Numai daca dreptul asupra imobilului face parte dintr-un fond de comert, iar contractul are ca obiect acest fond (ca universalitate de fapt a bunurilor corporale si incorporale, privite ca bunuri mobiliare, chiar daca în compunerea lor intra si drepturi asupra imobilelor, spre exemplu : dreptul de folosinta locativa, asimilate  din acest punct de vedere  bunurilor mobiliare) operatiunea a fost calificata comerciala, independent de persoanele între care a intervenit .

Mai precizam ca statul si unitatile sale administrativ-teritoriale nu pot avea niciodata calitatea de comerciant si deci nu pot savârsi acte subiective de comert, contractele pe care le încheie fiind de domeniul dreptului public (în special cel administrativ, daca nu reprezinta acte obiective de comert supuse legilor comerciale. Regulile privitoare la contractele civile sunt însa aplicabile si acestor contracte, în masura în care legea nu prevede reglementari speciale.

În lumina principiului aplicarii legii civile numai în lipsa legii comerciale , urmeaza a se aplica reglementarea din dreptul comercial (teoria generala a obligatiilor comerciale), cele civile  chiar daca sunt speciale pentru contractul în cauza  fiind aplicabile numai în absenta unor legi comerciale.

Contractul de vânzare-cumparare este un contract prin care una din parti  vânzatorul  stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti  cumparatorul  care se obliga în schimb a plati vânzatorului pretul bunului vândut .