Control financiar de stat

Etimologia cuvântului control provine din expresia “contra rolus”, prin care se întelege “verificarea unui act dupa original” .

Controlul în acceptiunea lui semantica este o “analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de îmbunatatire” . În acelasi timp el semnifica o supraveghere continua, morala si materiala, ca si stapânirea unei activitati, unei situatii.

În literatura de specialitate mai avem si alte acceptiuni astfel:

- În acceptiunea francofona ”controlul este o verificare, o inspectie atenta a corectitudinii unui act” .

- În acceptiunea anglo-saxona “controlul este actiunea de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minutioasa sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism” .

Controlul este un “proces de comparare a situatiei de fapt cu cea impusa sau planificata si de întreprindere a demersurilor colective, astfel încât realizarile sa fie în concordanta cu telurile prestabilite” .

Pornind de la notiunea de control si în functie de evolutiile înregistrate de domeniul economic caruia îi apartine, controlul se defineste “ca fiind actiunea de determinare a starii unor activitati economice reprezentate în documente financiare si contabile, prin raportarea acestor reprezentari la prevederile legale prin care au fost definite” .

Din analiza definitiei rezulta ca aceasta importanta activitate, controlul financiar, reprezinta mai mult decât o actiune de verificare determinata de necesitatea cunoasterii starii unui anumit fenomen economic si exercitata în scopul remedierii efectelor unor abateri de la anumite prevederi legale.

Tot din definitie mai rezulta ca, prin rezultatele sale, activitatea de control financiar serveste unui triplu sistem de interese, si anume:

1. Controlul financiar este instrumentul care, prin efectele de prevenire si de reglare a disfunctionalitatilor ce pot interveni la un moment dat în activitatile desfasurate în cadrul unitatii economice, serveste intereselor statului în realizarea politicii acestuia, pe termen lung, în domeniul fiscalitatii.

2. Controlul financiar serveste intereselor agentilor economici care îl organizeaza si exercita, atât prin actiunea de prevenire a situatiilor de disfunctionalitate în procesul de gestionare a patrimoniului, cât si, mai ales prin cea de remediere a unor abateri de la prevederile legale, cu efecte perturbatorii în activitatea acestora.

Controlul financiar serveste intereselor entitatilor economice partenere de piata, carora le ofera informatii exacte asupra starii patrimoniului unitatii economice de ale carei rezultate sunt interesate, prin mediatizarea aspectelor pozitive sau negative, dupa caz, ale acesteia.

Rolul, obiectul si functiile controlului

Rolul controlului reiese din faptul ca acesta serveste interesul mai multor entitati si ajuta conducerea entitatilor prin informatiile furnizate sa ia cele mai bune decizii privind îndeplinirea obiectivelor si, mai apoi, pentru dezvoltarea viitoare. Totodata, activitatea de control ofera informatii diferitelor organisme internationale despre modul în care se utilizeaza fondurile puse la dispozitie pentru finantarea unor activitati economice si sociale si vine în sprijinul statului în realizarea politicii sale economice si în realizarea politicii de integrare în Uniunea Europeana.

În cadrul economiei de piata controlul are o sfera de actiune aproape nelimitata, fiind implicat, în toate activitatile economice. El se manifesta ca functie a managementului, contribuind logic la îmbinarea si reglarea intereselor individuale si sociale într-un ansamblu unitar.

Controlul financiar este o activitate de larg interes social, deosebit de utila si necesara pentru practica economica si sociala, care presupune nenumarate probleme teoretice, organizatorice si metodologice.