Insultă și calomnia, infracțiuni ale agentului media

I. Temei legal

I.1. Definirea termenilor

Insulta este atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin viu grai, prin gesturi, prin scris, imagini, sunete sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură. Se săvârşeşte cu intenţie (directă – atunci când făptuitorul prevede rezultatele faptei; indirectă – când făptuitorul deşi nu urmăreşte obţinerea rezultatului, acceptă posibilitatea producerii rezultatului). Calomnia este afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public. Ca şi în cazul insultei, calomnia se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

I.2. Legislaţia internaţională

Conform art. 10, alin. 1 din Convenţie „Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.” Săvârşirea insultei şi a calomniei duce la încălcarea acestei libertăţi prin prejudicierea onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a unei persoane, atât în domeniul presei cât şi în afara sa.

Fiecare individ are dreptul la apărare din partea legii atunci când este insultat sau calomniat, fapt prevăzut de art. 17, alin. 1 şi 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice: „1.Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri legale aduse onoarei şi reputaţiei sale. 2. Orice persoană are drept la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.” Conform art. 26 din acelaşi Pact, toate persoanele au drepturi egale în faţa legii, care este datoare să le asigure protecţie împotriva discriminării rasiale, naţionale, religioase, sociale şi politice. Statul trebuie să adopte măsuri legislative pentru a interzice atingerea adusă protecţiei acestui drept, potrivit art. 23 din Pact.

Drepturile şi obligaţiile menţionate în art.8, alin. 1 şi 2 al CEDO cu privire la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, subliniază faptul că autorităţile publice nu pot interveni în viaţa privată a unei persoane, fără existenţa unei baze factuale prevăzute de lege. Potrivit art. 12 din Declaraţia Universală Drepturilor Omului, orice stat semnatar are obligaţia de a incrimina insulta şi calomnia pentru a asigura protecţia legală onoarei şi reputaţiei persoanei.

În concluzie, incriminarea insultei şi calomniei se regăseşte în legislaţiile ţărilor europene precum Franţa, Spania, Italia, Germania, Elveţia, Grecia, Portugalia, Cehia, Finlanda, Slovenia şi Ungaria, pe când în România aceste delicte de presă au fost dezincriminate, urmând a fi propuse din nou ca infracţiuni în Noul Cod Penal.

I.3. Legislaţia naţională

În România, cele mai frecvente delicte de presă sunt cele cu privire la insultă şi calomnie, acestea fiind considerate infracţiuni până în 2006 în Codul Penal, art. 205 – Insulta: „Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de ar fi, nu ar trebui relevate. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”. În art. 206 referitor la calomnie, se precizează: „Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu amendă de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”. Până în anul 2006, individul care a săvârşit insulta sau calomnia, putea invoca proba verităţii pentru a confima cele afirmate, faptă ce nu constituie infracţiune, conform vechiului Cod Penal, art. 207.