Cuprins
- CAPITOLUL I
- DREPTUL MEDIULUI ÎN SISTEMUL
- DREPTULUI ROMÂN
- 1.1. Apariţia dreptului mediului p.5
- 1.2. Definiţia şi principiile dreptului mediului p. 5
- 1.3. Ocrotirea mediului înconjurător, problema contemporaneităţii .p. 7
- CAPITOLUL II
- CONSERVAREA SI DEZVOLTAREA DURABILĂ
- A FONDULUI FORESTIER
- 2.1. Consideraţii introductive .p.8
- 2.2. Noţiunea de fond forestier şi de pădure.p.9
- 2.3. Clasificarea pădurilor din fondul forestier naţional.p.10
- 2.4. Proprietatea asupra fondului forestier.p.11
- CAPITOLUL III
- PROTECŢIA, ADMINISTRAREA, GOSPODĂRIREA
- FONDULUI FORESTIER NATIONAL
- 3.1. Sistemul naţional de administrare şi gospodărire
- a fondului forestier.p.13
- 3.2. Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva.p.16
- 3.2.1. Temeiul legal.p.16
- 3.2.2. Scopul.p.17
- 3.2.3. Obiectul de activitate.p. 17
- 3.2.4. Patrimoniul .p.18
- 3.2.5 Atribuţiile Romsilva .p.19
- 3.3. Circulaţia terenurilor din fondul forestier.p.25
- 3.4. Amenajarea fondului forestier .p.28
- 3.5. Reconstrucţia ecologică, regenerarea si îngrijirea pădurilor.p.29
- 3.6. Protecţia fondului forestier naţional .p.30
- 3.7. Paza fondului forestier.p.30
- 3.8. Produsele pădurii şi folosinţa lor .p.33
- 3.9. Proiectul de dezvoltare forestieră .p.34
- 3.10. Exploatarea masei lemnoase.p.38
- 3.11. Conservarea habitatelor şi a speciilor .p.40
- 3.12. Principalele ameninţări asupra fondului forestier naţional .p.41
- CAPITOLUL IV
- REGIMUL JURIDIC AL ARIILOR PROTEJATE ŞI
- MONUMENTELOR NATURII ÎN ROMÂNIA
- 4.1. Evoluţia reglementărilor legale în materie.p.45
- 4.2. Principalele categorii de arii naturale protejate.p.50
- 4.2.1. Noţiunea de rezervaţie şi de monument al naturii .p.58
- 4.2.2 Categorii de arii naturale protejate.p.60
- 4.2.3. Propunerile Comisiei Uniunii Europene privind
- clasificarea ariilor naturale protejate .p.61
- 4.2.4. Categorii de arii protejate în viziunea Consiliului Europei .p.63
- 4.3. Regimul juridic general al ariilor protejate.p.64
- 4.4. Administrarea şi gestiunea reţelei de arii naturale protejate.p.65
- CAPITOLUL V
- REZERVAŢII NATURALE DE OCROTIRE A
- FONDULUI FORESTIER NATIONAL
- 5.1. Parcul Naţional Retezat - Rezervaţie a Biosferei.p.69
- 5.2. Parcul Naţional Călimani .p.76
- 5.3. Parcul natural Lunca Mureşului.p.77
- 5.4. Pădurea Gârboavele, rezervaţie naturală a judeţului Galaţi .p.78
- CAPITOLUL VI
- RĂSPUNDEREA JURIDICĂ SI SANCTIUNILE APLICABILE
- PENTRU INCALCAREA PREVEDERILOR REFERITOARE
- LA FONDUL FORESTIER NATIONAL .p.79
- CONCLUZII ŞI PROPUNERI.p.82
Extras din proiect
CAPITOLUL I
DREPTUL MEDIULUI ÎN SISTEMUL DREPTULUI ROMÂN
1.1. Apariţia dreptului mediului
Dreptul mediului înconjurător a apărut şi s-a dezvoltat pornind de la sarcinile imediate încredinţate de societate, în funcţie de nevoile de protecţie a diferitelor elemente ale mediului, ameninţate de dezvoltarea industriei, urbanizării, înmulţirea surselor de poluare.1
Protecţia şi dezvoltarea mediului a devenit treptat o problemă centrală a statului, a agenţilor economici, a tuturor cetăţenilor.
În ţara noastră, legislaţia propriu-zisă de protecţie a unor elemente ale mediului natural a apărut treptat, mai ales în anii ’60 şi la începutul anilor ’70 (cu precizarea că au existat mai demult astfel de reglementări, ca de exemplu cele cuprinse în Codul silvic din 1963.
Dar, de apariţia şi dezvoltarea unei legislaţii ştiinţific fundamentată, bazată pe o concepţie unitară, cu o strategie globală se poate vorbi numai în ultimele două-trei decenii.
În istoria legislaţiei ţării noastre privind mediul ambiant, un moment deosebit de important l-a constituit apariţia Legii nr.9/19732 privind protecţia mediului înconjurător. Scopul declarat al acestei legi a fost exprimarea sintetică a necesităţii asigurării menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii mediului, corespunzător cerinţelor ocrotirii naturii şi desfăşurării armonioase a vieţii pe Terra. În doctrina internaţională se întâlnesc diverse concepţii privitoare la conceptul de mediu, de protecţie a mediului şi desigur, de dreptul mediului.
1.2. Definiţia şi principiile dreptului mediului
Dreptul mediului este o ramură de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale apărute în cadrul interacţiunii socio-economico-ecologice dintre om şi mediul înconjurător, în scopul protecţiei, conservării şi dezvoltării sale ori altfel spus, ansamblul relaţiilor interumane formate în legătură cu protecţia şi ameliorarea mediului uman.
Legea protecţiei mediului nr.137/1995 (republicată)3 face referire expresă în art.3 la următoarele principii şi elemente strategice ce stau la baza prezentei legi, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile a mediului înconjurător, după cum urmează:
a) principiul precauţiei în luarea deciziei;
a1) principiul prevenirii, reducerii şi controlului integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile care pot produce poluări semnificative;
b) principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor;
c) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
d) principul "poluatorul plăteşte";
e) înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor;
f) crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a mediului;
g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h) menţinerea, ameliorarea calităţii mediului şi reconstrucţia zonelor deteriorate;
i) participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul;
j) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea calităţii mediului.
Statul român recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, garantând în acest scop:
a) accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare;
b) dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a calităţii mediului;
c) dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislaţiei şi a normelor de mediu, eliberarea acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii, autorităţilor administrative sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;
e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.1
Dreptul mediului este chemat să creeze cadrul legal ştiinţific fundamental necesar şi indispensabil realizării sarcinilor complexe privitoare la protecţia mediului.
Obiectul dreptului mediului îl constituie un complex de relaţii sociale formate între participanţii la procesul multilateral al protejării şi dezvoltării mediului natural şi artificial. 2
Preview document
Conținut arhivă zip
- Protectia, Administrarea si Gospodarirea Fondului Forestier National.doc