Reorganizarea Persoanei Juridice prin Transformare

INTRODUCERE

Reorganizarea prin transformare este o temă actuală, de care, mai devreme ori mai tîrziu poate fi afectată oricare persoană juridică.

Dacă pe timpul U.R.S.S. numărul persoanelor juridice era redus, majoritatea erau întreprinderi de stat, fapt determinat de economia sovetică planificată, în care drepturile persoanelor fizice erau limitate și fiecare trebuia să lucreze la stat.

În prezent în Republica Moldova sunt înregistrate un număr imens de persoane juridice. Ca factor a acestui număr mare de persoane juridice a servit trecerea de la economia sovetică centralizată și planificată la economia de piață. Datorită numărului mare de persoane juridice înregistrate, schimbările ce pot apărea în viața lor și nevoilor social-economice în continuă mișcare, fac necesară luarea unor măsuri ce vizează persoana juridică, printre care și reorganizarea.

Odată înființate, persoanele juridice nu sunt obligate să-și desfășoare activicatea în conformitate cu alctul de constituire sau statutul lor. În viața lor pot interveni schimbări determinate de nevoile social-economice. Reorganizarea persoanelor juridice intervine ori de cîte ori în viața lor apar noi cerințe sau evenimente deosebite, precum majorarea sau reducerea capitalului social, excluderea unui sau mai multor asociați, schimbarea obiectului de activitate, schimbarea sediului. Uneori, reorganizarea persoanelor juridice se impune chiar, datorită unor necesități care altfel nu pot fi satisfăcute.

Importanța reorganizării prin transformare decurge din considerentul că persoana juridică supusă reorganizării prin transformare nu încetează, dar continuă să activeze întru atingerea scopului pentru care a fost înregistrată, fapt ce contribuie la îmbunătățirea nevoilor social-economice. Procedura de reorganiare, simplifică transmiterea patrimoniului prin succesiune, asigurîndu-se astfel continuitatea raporturilor juridice și prin urmare, exploatarea neîntreruptă a bunurilor și producerea continuă de benificii.

Scopul principal al lucrării constă în analiza detaliată a procedurii de reorganizarea prin transformare cît și elucidarea problemelor cu care se ciocnesc fondatorii în cazul reorganizării prin transformare.

În vederea atingirii scopului am evidențait următoarele obiective:

- de a defini noțiunea de reorganizare

- de a determina care sunt modurile și formele de reorganizare

- de a analiza procedura de reorganizare

- de a analiza un caz ce ține de reorganizarea prin transformare

CAPITOLUL I: CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND REORGANIZAREA PERSOANEI JURIDICE

1.1Noțiuni introductive despre reorganizare

Dea lungul timpului noțiunei de reorganizare i-au fost atribuite mai multe sensuri. Astfel dicționarul limbei române definește termenul “reorganizare” din franceză “reorganiser” care înseamnă a organiza pe baze noi, a orîndui din nou, a restructura

În sens larg, prin reorganizare, se înțelege un ansamblu de măsuri sau oparațiuni prin care o entitate își modifică structura sa organizatorică, adoptînd o nouă configurație.

Sub acest aspect, noțiunea de reorganizare se regăsește în diferite domenii, de la psihologie (reconstrucția personalității), la urbanizm și arhitectura (desemnînd reamenajarea zonii sau a unei clădiri), la economie și nu în cele din urmă în domeniul dreptului.

Legislația noastră actuală nu definește noțiunea de reorganizare a persoanei juridice. De aceea, sarcina de a găsi o formulare corespunzătoare, științific fundamentată, a acestei noțiuni a revenit doctrinei care, în condițile legislative existente, a formulat mai multe definiții aparținînd diferitor autori care s-au ocupat de analiza acestei probleme. În esență aceste definiții privesc reorganizarea persoanelor juridice ca un proces de contopire sau de devizare a acestora, în care sunt antrenate cel puțin două subiecte de drept existente sau care astfel iau ființă.

În literatura juridică, noțiunea de reorganizare este definită ca fiind o operațiune juridică ce implică două sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel ființă și care produce efecte constitutive, extinctive și translative

Din acestă definiție, rezultă următoarele două elemente definitorii: 1) ea poate antrena neaparat cel puțin doua persoane juridice; 2) ea presupune efecte constitutive, extinctive și translative, care pot fi întilnite cumulativ sau în parte, în funcție de formele reorganizării.

Operațiunea de reorganizare este o realizare a tehnicii juridice care, impusă de nevoile practice, a simplificat procedura anterioară. Dacă, mai înainte, transmiterea patrimoniului de la o persoană la alta implica două operațiuni distincte, una de lichidare a persoanei juridice și de repartizare a activelor între membrii săi și alta de constituire a unei noi persoane juridice de catre aceleași persoane care transmiteau cu titlu de aport în patrimoniul acesteaia bunurile primite prin operațiunea de lichidare. Procedura de reorganiare, simplifică transmiterea patrimoniului prin succesiune, unificînd dizolvarea unei persoane juridice și constituirea altei persoane juridice, asigurîndu-se astfel continuitatea raporturilor juridice și prin urmare, exploatarea neîntreruptă a bunurilor și producerea continuă de benificii ori deservirea scopului căreia îi sunt destinate.