Sistemul Impozitelor și Taxelor în UE

INTRODUCERE

La caţiva ani după cel de-al doi-lea război mondial, în prima perioadă de reconstrucţie economică, cele trei ţări Belgia, Olanda si Luxemburg, conştiente de faptul că dimensiunile lor reduse constituiau o piedică in calea afirmării lor pe plan mondial au incheiat la Haga în anul 1947 un protocol privind desfiinţarea taxelor vamale în mod reciproc şi aplicarea unui tarif vamal comun in relaţiile cu ţarile terţe Astfel se pun bazele crearii unei uniuni vamale intre ţarile din Benelux Winston Churchil avansase din 1946 ideea de creare a Statelor Unite ale Europei calificand ca extrem de urgenţa o apropiere intre Franţa si Germania

La baza actului de naştere a Comunitaţii Europene stă declaraţia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, care prezenta astfel un plan pus la punct împreună cu Jean Monnet, pe atunci comisar al planului de modernizare a Franţei de dupa razboi Declaraţia Schuman, a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris , de catre şase ţari fondatoare Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg a Tratatului instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Oţelului-CECO, care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952

In 1957, prin semnarea Tratatului de la Roma de catre cele 6 ţari membre ale CECO a continuat procesul de integrare prin formarea Comunitaţii Economice Europene CEE cunoscuta sub denumirea de Piaţa Comuna Tot in 1957 la Roma se semneaza Tratatul privind infiinţarea EURATOM, organizaţie care isi propune coordonarea politicilor ţarilor membre in domeniul cerecetarii ştiinţifice si crearea unei piete commune pentru echipamente nucleare

In 1973, continuă integrarea vest-europeană, prin creşterea numărului de ţari membre de la şase la nouă prin aderarea altor ţari ca Marea Britanie, Danemarca si Irlanda

In 1981 devine membra cu drepturi depline Grecia, iar in 1986 numarul de membri ajunge la doisprezece prin aderarea Spaniei si Portugaliei

In 1993 intra in vigoare Tratatul de la Maastricht care aduce modificari celor trei tratate incheiate anterior CECO, CEE, EURATOM Conform acestui tratat CEE se va numi Comunitatea Europeana, iar cele trei comunitati se vor numi comunitaţi europene Dupa punerea in aplicare a prevederilor Tratatului de la Maastricht Comunitatea Europeana devine Uniunea Europeana UE

In 1995 alte trei ţari intra in UE Austria, Finlanda si Suedia, UE avand cincisprezece membri, iar in 2004 alte zece tari adera la UE: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, si Ungaria In 2005 se deschid negocierile de aderare cu Turcia si Croaţia si se acorda statutul de ţara candidate la aderare la UE si fostei Republici Iugoslave-Macedonia

In anul 2007 România si Bulgaria devin ţari membre ale UE

Istoria Uniunii Europene, se bazeaza pe cronologia celor mai importante realizari ale Uniunii si instituţiilor sale, de la declaraţia lui Robert Schuman din 1950, pana la primele valuri de aderare din anii ’70 si ’80, de la instituirea Pieţei Unice in 1993 pana la lansarea monedei euro la 1 ianuarie 1999 si deschiderea negocierilor de aderare cu ţarile Europei Centrale si de Est

CAPITOLUL I

I SISTEMUL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR ÎN UE

La începuturile Comunitaţilor Europene se punea problema existenţei la nivel europen, a unui sistem de norme fiscale care să propuna o mulţime de taxe si impozite europene suplimentare ce trebuiau impuse statelor membre Soluţia acestei probleme a fost ca un sistem fiscal european nu poate exista conform dispoziţiilor Tratatului Institutiilor Comunitaţii Europene Acest tratat nu atribuie instituţiilor comunitare competenţe fiscale care sa permita acestora crearea de taxe sau impozite proprii

Sistemul Comunităţii Europene nu prezintă interes în domeniul fiscal, astfel trebuie precizat că de fapt Tratatul Instituţiilor Comunităaţii Europene cuprinde dispoziţii pentru eliminarea discriminării fiscale asupra importurilor şi exporturilor de bunuri, că în cadrul Uniunii sunt stabilite scutiri în domeniul agricol şi taxe asupra cărbunelui şi oţelului, că accizele au reprezentat obiectul armonizării comunitare, că impozitarea bunurilor şi serviciilor este guvernată de dispoziţii comunitare prin intermediul unui sistem armonios de taxa pe valoarea adaugată TVA .