Tribunalul Iași

1. Organizarea şi funcţionarea Autorităţii judecătoreşti în România.

1.1. Consideraţii preliminare

Separaţia puterilor este unul dintre principiile fundamentale care stă la baza organizării şi funcţionării oricărui stat de drept, democratic. Puterea judecătorească, justiţia este astfel concentrată în mâna unui sistem de organe şi autorităţi care au prerogativa aplicării normelor juridice a căror respectare este garantată la nevoie prin forţa de coerciţie a statului. Aceasta se manifestă concret prin intervenţia autorităţii judecătoreşti, a judecătorului care vine să restabilească echilibrul social garantat de legea fundamentală a statului, Constituţia.

Controlul asigurat de autoritatea judecătorească are în vedere constituţionalitatea legilor şi a altor acte legislative, legalitatea actelor administrative şi respectarea lor şi implicit respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Acest control trebuie exercitat în deplină transparenţă, imparţialitate şi independenţă. În acest sens, potrivit prevederilor constituţionale judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. De asemenea, Legea organizării judiciare, nr. 304/2004 consacră şi ea în spiritul Constituţiei, faptul că „justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi” Mai mult, legea organizării judiciare precizează încă din primul articol scopul autorităţii judecătoreşti în România care este acela al „respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute în Constituţie şi celelalte acte normative interne cît şi în cele internaţionale, convenţii şi tratate la care România este parte”.

O altă finalitate a organizării judiciare o constituie „asigurarea dreptului la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţele judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee”

În România, puterea judecătorească se exercită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public, autorităţi cu atribuţii specifice precizate de lege.

1.2. Tribunalele: componente ale autorităţii judecătoreşti în România. Competenţe

Articolul 126 din Constituţie statuează faptul că în România justiţia se realizează prin intermediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

Legea organizării judiciare, nr. 304/2004, dezvoltă prevederile acestui articol, ierarhizînd instanţele judecătoreşti şi organizîndu-le într-un sistem articulat şi funcţional.

Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, cu sediul, de regulă, în municipiul reşedinţă de judeţ. În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile dintr-un judeţ sau, după caz, din municipiul Bucureşti. În ceea ce priveşte competenţa, tribunalele judecă atît ca instanţe de fond cît şi ca instanţe ce asigură controlul judiciar.

În primă instanţă, tribunalele judecă în complet de un judecător, cu excepţiile prevăzute de lege. Ca instanţe de control judiciar, tribunalele judecă în complet de doi judecători apelurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de către judecătorii şi, în complet de trei judecători, recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă la judecătorii dar care, potrivit legii, nu sunt supuse apelurilor.