Dezvoltarea Turismului Rural pe Plan Internațional

Capitolul 1

Definirea Turismului Rural

Turismul rural este o activitate economică bine conturată în Europa Occidentală, ea are o continuitate, în actuala formă de exprimare, de peste 6 decenii, s-a dezvoltat continuu iar prin evoluția sa a contribuit la bunăstarea comunităților rurale care au practicat-o.

În amsamblul său turismul rural include o gamă largă de modalități de cazare, evenimente, festivități, sporturi, alte distracții și activități de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfășurate într-un mediu tipic rural. O definire cât mai exactă a termenului de turism rural, unanim acceptată și unitar utilizată se confruntă cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turiști, respectiv prestatoare de servicii turistice.

Un prim enunț, acceptat de marea majoritate a actorilor lumii turismului rural, afirmă că: “ Turismul rural este un concept ce include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural”.

Într-o bună parte a Europei(Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda) acest termen de “mediu/ spațiu rural ” indică zonele care se deosebesc de cele urbane, de coastă sau montane. În Italia termenul indică acele zone care nu sunt nici urbane, nici de coastă și drept urmare include regiunile montane. În Irlanda și Anglia termenul analizat este practic sinonim cu noțiunea de “regiunea de la țară”, aceasta diferențindu-se total de cea urbană. Spania, Portugalia și Grecia au tendința de a asimila termenul de mediu rural cu zonele unde se realizează producția agricolă. Constatăm că, cel puțin pe continentul european, termenul de “mediu rural” are înțelesuri diferite.

Un al doilea enunț, mai ermetic, definește: “ Turismul rural ca o formă concentrată pe destinații în spațiul rural, dispunând de o structură funcțională de cazare și de alte servicii eterogene”. Formularea aparține unui grup de cadre didactice din Academia de Studii Economice București, care în încercarea de a realiza o exprimare mini-max au consultat surse din literatura de specialitate engleză, franceză, germană și spaniolă, pe care apoi le-au armonizat.

Un al treilea enunț, ce eludează aspectul geografic de astă dată, afirmă că: “ Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală, și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman ”. Această definiție pare a fi mai cuprinzătoare, singura scăpare constă în omiterea implicării în activități de turism tural a unor organizații sau persoane din afara comunității locale.

Turismul rural a fost neglijat de cercetătorii din turism, fiind adesea confundat cu activităţile recreaţionale desfăşurate în mediul rural. Există o varietate de termeni care descriu activitatea turistică în zonele rurale: agroturism, turism la fermă, turism rural, turism de odihnă, turism alternativ şi mulţi alţii, cu înţelesuri diferite de la o ţară la alta. Keane, M.J. a evidenţiat faptul că, este dificil de evitat confuziile legate de aceste denumiri, deoarece termenul de “turism rural” a fost adoptat de Comunitatea Europeană cu referire la întreaga activitate turistică din zona rurală.

Orice definiţie a turismului rural necesită recunoaşterea calităţilor esenţiale a ceea ce este “rural”. Astfel, Urry defineşte spaţiul rural ca fiind:

- “Zona în care agricultura e dominantă;

- Zona cu relaţii sociale particul 11211k109l are determinate de proprietate şi controlul mijloacelor de producţie agricole;

- Zona cu densitate redusă a populaţiei, unde, în mod consecvent, sunt dificultăţi în asigurarea consumului colectiv.”

Potrivit lui Cloke, zonele rurale au fost asociate cu caracteristici specifice rurale: agricultură, zone slab populate, aşezări dispersate, iar ruralitatea a fost conceptualizată în temeni ai situării la periferie, ai zonelor îndepărtate şi ai dependenţei de activităţile economice rurale.

Mai mult, Urry atrage atenţia asupra schimbărilor de preferinţe, datorită apariţiei unei noi clase de servicii, care a dus la o mai mare accentuare a consumului în mediile rurale. Aceste preferinţe au influenţat de asemenea alte grupuri sociale, care au adoptat valori similare în consumul zonelor rurale, incluzând: urmărirea unor poveşti pastorale; acceptarea simbolurilor culturale legate de mediul ritual idilic; o mai mare accentuare a ocupaţiilor în aer liber în asemenea medii.