Cuprins
- 1. Notiuni teoretice despre bilantul financiar 3
- 2. Analiza bilanţului financiar 4
- 3. Corecţii operate în activul bilanţului 4
- 4. Corecţii operate în pasivul bilanţului 5
- 5. Corecţiile activului 6
- 6. Corecţiile pasivului 7
- 7. REZUMATUL bilantului contabil si a bilantului financiar 8
Extras din proiect
1. Notiuni teoretice despre bilantul financiar
Bilanţul financiar separă posturile de activ şi de pasiv în patru structuri distincte, conform criteriului ’durată mai mare sau mai mică de un an’. Astfel, în partea de sus a bilanţului financiar se găsesc structurile cu o durată mai mare de un an, precum activul imobilizat şi capitalurile permanente; în timp ce la baza lui se găsesc regrupate structurile cu o durată mai mică de un an, precum activul circulant şi datoriile pe termen scurt.
Folosit în diagnosticul financiar, bilanţul oferă criterii de apreciere a echilibrului financiar al întreprinderii, prin reflectarea materială (prin active) a modului de utilizare a capitalurilor acesteia.
În activul bilanţului, elementele sunt ordonate după gradul de lichiditate începând cu activele mai puţin lichide, respectiv cele care presupun o perioadă mai îndelungată de transformare în bani.
Activele cu o perioadă mai îndelungată de recuperare a capitalurilor investite sunt cunoscute şi sub denumirea de utilizări, nevoi sau alocări permanente (stabile sau durabile) şi sunt simbolizate cu ’NS’.
Activele circulante sunt caracterizate ca fiind mult mai lichide datorită faptului că sunt recuperate la încheierea ciclului de exploatare. Din această cauză ele mai sunt numite şi utilizări, nevoi sau alocări temporare (ciclice) şi se simbolizează cu ’NC’.
În pasivul bilanţului, structurarea elementelor se face după gradul de exigibilitate, respectiv însuşirea de a deveni scadente la un anumit termen.
Mai întâi sunt înscrise capitalurile proprii, rezervele, profitul nerepartizat, subvenţiile şi provizioanele. Toate acestea sunt practic neexigibile, ele neavând termen limită de recuperare. Aici sunt înscrise şi împrumuturile pe termen mediu şi lung. Se mai numesc şi resurse permanente (stabile sau durabile) şi sunt simbolizate cu ’RD’.
Datoriile pe termen scurt, fiind generate de activitatea curentă, mai poartă şi denumirea de resurse temporare (ciclice), fiind simbolizate cu ’RC’.
Din cele menţionate mai sus reiese că bilanţul financiar este compus din:
- etajul superior, alcătuit din resursele şi nevoile permanente care reflectă echilibrul financiar pe termen lung;
- etajul inferior, alcătuit din resursele şi nevoile temporare care reflectă echilibrul financiar pe termen scurt.
2. Analiza bilanţului financiar
Structura bilanţului contabil se apropie foarte mult de o prezentare funcţională a datelor, în detrimentul unei prezentări patrimoniale. Pentru adaptarea datelor contabile la criteriile care permit o analiză patrimonială, este necesară o tratare prealabilă a datelor contabile. În acest sens, sunt utile detalierile din anexa la bilanţ privind termenii de lichiditate ai activului (sub un an, peste un an) şi termenii de exigibilitate ai pasivului (sub un an, 1-5 ani, peste cinci ani), îndeosebi ai datoriilor întreprinderii.
În urma regrupării posturilor de activ şi de pasiv după criteriile de lichiditate şi exigibilitate, se ajunge la construcţia bilanţului financiar, cunoscut si sub denumirea de bilanţ al lichidităţii. Iar pentru a respecta cât mai fidel aceste criterii sunt necesare anumite corecţii privind cele patru mari grupe ale bilanţului financiar: activul imobilizat şi activul circulant, în activ şi capitalurile permanente şi datoriile cu scadenţe mai mici de un an, în pasiv.
3. Corecţii operate în activul bilanţului
Aceste corecţii vizează obţinerea unor mărimi utile analizei financiare şi anume:
- activul imobilizat corectat sau imobilizările nete;
- activele circulante corectate sau active circulante.
Pentru a obţine cele două mărimi se se disociază în două: cele ce au o durată mai mare de un an şi cele cu o durată mai mică de un an, urmatoarele categorii:
- imobilizările financiare;
- creanţele;
- cheltuielile constatate în avans.
A. În urma acestei regrupări, imobilizările nete vor îngloba elementele:
- imobilizările necorporale;
- din cheltuielile inregistrate în avans se includ numai cele mai mari de un an;
- prime de rambursare a obligaţiunilor;
- diferenţe de conversie-activ, numai dacă sunt definitive;
- imobilizările corporale;
- din imobilizările financiare se includ numai cele mai mari de un an;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Analiza Bilantului Financiar.Doc