Analiza bilanțului în aprecierea poziției financiare a întreprinderii

INTRODUCERE

Economia reprezintă din punct de vedere al factorului managerial o continuă alergare dupa decizia optimă, factorul managerial fiind essenţial; se poate spune că nu poate exista economie fără conducere, aşa cum nu poate exista conducere fără analiză, în cazul de faţă analiza performanţei societăţii comerciale.

Analiza economico-financiară a apărut la sfârşitul secolului al XIX lea în plină perioadă de avânt economic când “spiritul antreprenorial” solicita tot mai multe fonduri de investiţii pe care le procura din sistemul bancar. Cum fondurile solicitate pentru afaceri erau din ce în ce mai mari, din dorinţa de a diminua şi chiar elimina riscurile, bancherii au început să solicite informaţii pentru asigurarea garanţiilor pe care debitorii le aveau.

Asigurarea unui management performant este condiţionată în primul rând şi în mare măsură, de existenţa unui sistem informaţional capabil să producă şi să furnizeze operatorilor de decizie al înterprinderii, informaţii cât mai exacte, complete, relevante şi operative.

Prin întregul ei conţinut, lucrarea de faţă îmbină armonios teoria abstractă cu realitatea şi furnizează informaţii multiple asupra activităţii economico-financiare a întreprinderii.

Lucrarea este realizată într-o concepţie unitară, care porneşte de la definirea conceptelor, enunţarea şi explicarea principiilor care reprezintă bazele teoretico – metodologice ale analizei economico-financiare, relativ dezvoltate, având in vedere conexiunile multiple dintre economic şi financiar.

Structura lucrării porneşte de la prezentarea informaţiei contabile şi cea financiară, calităţile acestora, rolul şi importanţa bilanţului.

În Capitolul 2 este prezentată societatea la care s-a făcut studiul de caz atat din punct de vedere istoric cât şi organizatoric.

Capitolul 3 abordează şi efectuează o analiză detaliată a poziţiei financiare a entităţii cercetate: analiza ratelor de structură ale bilanţului, analiza ratelor de lichiditate şi solvabilitate , analiza ratelor de gestiune.

În Capitolul 4 se prezintă elaborarea unui sistem informatic, pentru a se asigura un flux mai rapid al informaţiilor de la unitãţile de producţie sau vânzare cãtre compartimentul financiar-contabil şi catre factorii de decizie ai societãţii.

Studiul nu se limitează la prezentarea doar conceptuală şi metodologică a problemelor de conţinut, ci are o anumită contribuţie prin cercetarea aplicativă la societatea comercială ANTIBIOTICE IAŞI SA din domeniul producţiei şi comercializarea produselor farmaceutice.

CAP.1. BILANŢUL CONTABIL – SURSĂ INFORMAŢIONALĂ DE BAZĂ PENTRU APRECIEREA POZIŢIEI FINANCIARE

1.1.Noţiuni generale privind bilanţul

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de conturi şi calculele contabile în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii. Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi agenţii economici( toate persoanele juridice) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil.

Bilantul, ca document de sinteza contabilă, este principala sursă informaţională pentru toţi terţii interesaţi de viaţa unei societati. Informatiile furnizate de acesta servesc nu numai raportării unor date obligatorii cerute de organismele publice, ci şi unei analize financiare a activităţii desfăşurate de societate.

Bilanţul contabil trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, presupunând :

- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

- respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitataţii, a noncompensării;

- posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă poziţia unităţii patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea Contabilităţii.

Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:

1)funcţia de generalizarea datelor contabilităţii;

2)funcţia de cunoaştere a evoluţiei activităţii economico-financiare;

3)functia previzionala

1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.

2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi financiare.

Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe evoluţia situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor prin comparaţie cu perioada considerată baza de raportare.