Cartelul pe piața mondială a petrolului

Introducere

Economia mondială depinde încă de petrol ca sursă centrală de energie, chiar dacă au apărut şi altele cum ar fi energia nucleară şi gazele naturale. Oricum, păstrând încrederea în capacitatea oamenilor de a găsi mereu resursele necesare dezvoltării, inclusiv a surselor alternative de energie, nu pot rămâne neobservate jocurile politice şi militare în jurul celor existente care vor asigura mare parte din necesarul de energie în viitorul apropiat.

Aşadar, în lucrarea de faţă, am încercat să surprindem în primul rând evoluţia pieţei petroliere înainte de formarea OPEC, în al doi-lea rând, formarea şi evoluţia OPEC, iar în al trei-lea rând, transformarea pieţei de oligopol a petrolului în piaţă de monopol prin intermediul cartelului OPEC.

Capitolul 1: Evoluţia pieţei petroliere înainte de formarea OPEC

Aşa cum în secolul al XIX principala sursă de energie era reprezentată de cărbuni, secolul XX poate fi considerat secolul petrolului deoarece în această perioadă hidrocarburile sub forma petrolului şi a derivatelor sale, au devenit principala sursă de energie pentru majoritatea popoarelor globului.

„Petrolul este o resursă epuizabilă, fiind o rocă sedimentară caustobiolitică. El reprezintă un ameste complex de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide. Sub influenţa presiunilor mari petrolul începe să migreze din zonele de formare spre suprafaţă de aceea, încă din antichitate, petrolul a putut fi cunoscut şi utilizat în Orientul Mijlociu sub formă de bitum natural.”

Un reper important pentru evoluţia pieţei petroliere îl reprezintă Primul Război Mondial, conflict purtat cu mijloace de luptă mecanizate, motorizate, a căror deplase a fost asigurată de petrol. „Petrolul a dobândit astfel odată cu Primul Război Mondial o importanţă strategică, după ce anterior deţinea o importanţă în principal economică şi comercială. Asigurarea accesului la resursele de petrol a devenit un punct esenţial în strategiile de politică externă ale puterilor mari şi mici, iar petrolul va deţine după această perioadă un rol din ce în ce mai important în calculele geopolitice ale guvernelor.”

În anul 1945 lumea fusese devastată după cel de-al doi-lea Război Mondial, şi ne referim în special la Europa, Extremul Orient şi Orientul Mijlociu, dar şi la Africa de Nord unde chiar dacă pagubele fuseseră ceva mai mici, fuseseră însemnate. Astfel la nivel mondial se poate spune că SUA erau singurele care nu fuseseră atinse de distrugerile de după război, teritoriul lor nefiind afectat în nici un fel, chiar mai mult, în acea perioadă au câştigat o nouă putere prin avântul industriei. Pentru a dezvolta industria încă din acea perioadă petrolul reprezenta un factor esenţial, având un rol foarte important în dezvoltarea oricărui stat.

Abia după 15 ani Europa reuşeşte să-şi revină, să-şi dezvolte producţia industraială care se dublează, fapt ce a determinat o creştere a producţie de petrol mult mai accentuată. Se poate afirma faptul că dezvoltarea economică mondială a fost influenţată şi de evoluţia petrolului din acea perioadă, astfel că au fost exploatate mai multe zăcăminte (atât cele existente, dar şi altele nou descoperite), iar această abundenţă a petrolului conducea la o scădere a preţului petrolului. Acest fapt poate fi demonstrat şi prin faptul că atunci când oferta de petrol creşte, în situaţia menţinerii constante a cererii sau a creşterii cu o pondere mai mică faţă creşterea ofertei, preţul scade. Această scăderea a preţului face aceast produs, petrolul, dorit de cât mai multe industrii fiind astfel facilitat avântul tuturor industriilor din lume şi conduce la transformarea societăţii într-o societate de consum.

Statele care deţineau resursele de petrol concesionaseră resursele unor societăţi din SUA astfel că „ societăţile petroliere se îmbogăţesc peste măsură spre deosebire de statele producătoare, care se aleg doar cu firimituri” Acestea din urmă îşi dau seama de îmbogăţirea societăţilor petroliere, în timp ce cetăţenii acestora trăiau foarte rău, iar situaţia existentă era în dezavantajul lor şi doreau să o poată schimba. Datorită faptului că americanii au avut o prezenţă semnificativă în Orientul Mijlociu şi nu doreau să lase câmpurile petrolifere altor state precum Marea Britanie sau Franţa care avuseseră interese asupra acestor regiuni chiar înaintea lor, statele proprietare de zăcăminte şi societăţile concesionare se văd constrânse să negocieze noi contracte mai favorabile statelor proprietare.

În ceea ce priveşte producţia de petrol la nivel mondial în anul 1945 SUA deţinea puterea la nivel mondial pe toate planurile, producţia de petrol fiind de 233 milioane de tone din totalul de 356 milioane de tone. Acest lucru se poate explica foarte simplu prin faptul că pe plan mondial peste tot pe unde războiul îşi pusese amprenta (Europa, URSS, Indonezia, Rimânia, Orientul Mijlociu) rafinăriile, porturile şi concesiunile au avut de suferit, cu excepţia Americii (de Nord, Centrală şi de Sud) care era neafectată. Chiar dacă această superioritate era prezentă de dinainte de cel de-al doi-lea Război Mondial, industria petrolieră fiind dominată de marile companii, societăţi americane, SUA a profitat de ocazie pentru a-şi axa viitorul pe Orientul Mijlociu. SUA a simţit o oportunitate importantă în Orientul Mijlociu şi datorită faptului că ţările (Franţa şi Marea Britanie) care iniţial fuseseră interesate de aceste teritorii fuseseră puternic afectate de război şi era un bun prilej pentru a le lua locul. În această zonă, Orientul Mijlociu, statele aveau o capacitate de producţie foarte mare însă erau lipsite de mijloace de transport sau de distribuţie fapt ce le determina să importe petrol rafinat în timp ce îşi vindeau petrolul societăţilor concesionare.