Control financiar bancar

Cap1. Funcția de control a finanțelor

Controlul este privit ca fiind acea activitate de analiză și verificare perpetuă sau periodică a unei activități, în scopul de a controla desfășurarea acesteia și de ai îmbunătăți aspectele.

Acesta se remarcă, ca o nevoie obiectivă și subiectivă și în mod concomitent un mijloc de perfecționare a activitații desfășurate,aceasta având ca principale direcții de acțiune: o mai bună organizare a activității, întărirea ordinii și disciplinei în organizarea și desfășurarea activității economice; administrarea cu mai mare eficiență a mijloacelor de muncă,materiale și financiare; identificarea operațiilor inexistente.

Necesitatea funcției de control a finanțelor ce apar datorită unor fonduri de resurse financiare publice ce aparțin întregii societății, și aceasta, este interesată de:

Controlul îmbracă diferite forme manifestate în vaste domenii ale vieții sociale,care țin de activitatea economică, socială, culturală, de apărarea națională și ordine internă, de protecția mediului, de promovare a relațiilor cu celelalte state ale lumii etc.

Prin urmare controlul are o largă sferă de manifestare, se exercită de organe diferite și folosește instrumente specifice.

Dat fiind faptul că fiecare domeniu de activitate are sarcini specifice, controlul este realizat de organe competente, specializate în domeniu considerat. Acestea urmăresc, în același timp acțiunile și efectele ce nu pot fi exprimate în bani.

Controlul financiar exercitat de organele statului este o exprimare a funcției de control, a finanțelor publice. Funcția de control a finanțelor are o strânsă conexiune cu funcția de repartiție, dar are o sferă de manifestare mai largă decât aceasta, deoarece vizează pe lângă constituirea și utilizarea fondurilor din economie și eficiența utilizării acestora.Deci cele două funcții ale finanțelor sunt dependente una față de cealaltă, deoarece funcția de repartiție generează câmp de manifestare funcției de control, iar aceasta la rândul său, produce când și când forme de manifestare a funcției de repartiție.În comparație cu funcția de repartiție, funcția de control se realizează în toate fazele procesului reproducției sociale. Funcția de control urmărește faza repartiției, dar se extinde înainte asupra producției și invers asupra schimbului și consumului.

Controlul financiar în etapa schimbului indica faptul ca dacă produsele se realizează ca mărfuri,atunci valoarea de întrebuințare își dovedește utilitatea socială, iar prețul mărfii stabilit prin mecanismul pieței acoperă cheltuielile de producție și de circulație,inclusiv un anumit profit.În această etapă controlul financiar vizează în aceeași măsură rapiditatea cu care mărfurile se deplasează de la producător la consumator.

Controlul financiar în etapa consumului arată consumul productiv al unităților economice, precum și consumul final al instituțiilor publice.Controlul productiv se determină privindu-se asupra gradului de valorificare a materiilor prime și a materialelor, a rentabilității diferitelor produse, a cursului de revenire la export. Consumul final al instituțiilor publice se referă la cheltuielile tuturor instituțiilor de stat,centrale și locale.

În Romania, controlul financiar este exercitat de către:

a) Curtea de Conturi;

b) Ministerul Finanțelor Publice, prin structurile sale centrale și teritoriale;

c) compartimentele de specialitate ale instituțiilor, întreprinderilor, agenților economici (cunoscute după denumirea generică de organe de control financiar intern).Totodată atribuții de control mai au și Parlamentul, Guvernul.