Efectele Crizei Actuale asupra Piețelor Financiare Internaționale

Efectele crizei

Pe 4 august 2011 s-au implinit 4 ani de la declansarea celei mai severe crize economico-financiare mondiale de la finele celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Pe 9 august 2007 BNP Paribas a anuntat inchiderea a doua fonduri de investitii cu expunere pe piata creditelor ipotecare din Statele Unite (in contextul dificultatilor de evaluare a activelor). Anuntul a determinat un mic cutremur pe pietele financiare internationale, semnaland declansarea crizei financiare (indicele american Dow Jones s-a depreciat cu aproximativ 400 p. pe parcursul sedintei de tranzactionare).

Sursa : Target Capital

Sentimentul din pietele de capital a continuat sa se deterioreze in trimestrele urmatoare, expresie a preocuparilor cu privire la piata imobiliara din Statele Unite (care initiase un trend descendent inca din 2006), dar si a dimensiunii expunerii institutiilor financiare pe acest sector si a complexitatii instrumentelor financiare utilizate. Iar gradul ridicat de integrare a pietelor financiare internationale a determinat propagarea temerilor pe mapamond. Evenimentele ulterioare sunt cunoscute, actul I al crizei economico-financiare mondiale consumandu-se relativ repede. In aproximativ 1 an de la declansarea crizei financiare am asistat la amplificarea pierderilor (ajungandu-se la ordinul trilioanelor de dolari) si a falimentelor in sistemul financiar-bancar global si la intrarea in recesiune a economiilor dezvoltate. In septembrie 2008 banca de investitii Lehman Brothers a intrat in faliment, iar Rezerva Federala a intervenit pentru a salva gigantul AIG.

Sursa : Target Capital

Autoritătile responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice pe mapamond au incercat să remedieze panica instaurată in economia mondială. Băncile centrale au redus dobanzile de referintă către niveluri minime istorice si au implementat măsuri neconventionale de politică monetară (programe de quantitative easing), cu scopul de a reduce costurile de finantare si a atenua blocajul financiar.

De asemenea, guvernele au implementat programe bugetare expansioniste, cu scopul de a stabiliza declinul cererii din sectorul privat. De asemenea, au fost implementate ambitioase programe de salvare a sectorului financiar-bancar, atat in Statele Unite (programul TARP), dar si in Europa (in principal in Marea Britanie).

Aceste programe s-au resimtit la nivelul economiei reale cu un decalaj de cateva trimestre. După cateva trimestre de contractie economică importantă (in unele cazuri chiar si peste 5% anualizat), economiile dezvoltate au inceput să iasă din recesiune in a doua jumătate a anului 2009! Spre exemplu, in Statele Unite National Bureau of Economic Research a semnalat iesirea economiei din recesiune in iunie 2009 (după 18 luni).

Cu toate acestea, procesul de relansare economică nu a avut o distributie uniformă pe mapamond (nu toate economiile au beneficiat in mod egal de acest proces). Socul simetric (criza care a afectat intreaga economie mondială) s-a transformat intr-un soc asimetric pentru unele economii (in care procesul de ajustare s-a dovedit mai sever si mai indelungat).