Efectele Ocupării Forței de Muncă ca Urmare a Activității Companiilor Multinaționale în Tările Gazdă

Introducere

Investițiile străine directe sunt definite ca proprietatea directă sau indirectă a unei entități străine de a deține cel puțin 10% din acțiunile cu drept de vot ale unei întreprinderi.O investiție directă străină poate însemna o achiziție, o fuziune, o noua fabrică, extinderea fabricii sau o absorbire.

În economie există mai multe tipuri de investiții. Unele dintre acestea presupun tranzacții financiare între agenții economice, altele presupun implicarea în tranzacții și a unor bunuri materiale cum ar fi clădirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. În primul caz, investitorul intră în posesia unor active specifice: acțiuni, obligațiuni,certificate de depozit sau bonuri de tezaur. În al doilea caz activele rezultate au cu totul altă natură: fabrici, companii de transport, hoteluri sau magazine. În primul caz este vorba despre investiții financiare, iar în al doilea caz de investiții reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisă, deoarece cele două tipuri coexistă.Trebuie de reținut că în perioada precapitalista majoritatea investițiilor reale nu implicau nici un fel de tranzacții financiare. În societatea modernă, aproape orice investiție reală are și o importantă latură financiară. De la cel mai mic magazin până la marile corporate internaționale, activitatea de investiții se sprijină pe credit, acțiuni, obligațiuni etc.

Rolul investiţiilor străine este de a produce o dezvoltare durabilă în cadrul economiei ţării gazdă prin contribuţiile aduse la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, a nivelului de trai şi a PIB –ului.Chiar dacă în prezent intervenţia statului în economie e din ce în ce mai mult criticată ca principiu, politica în domeniu investiţiilor internaţionale continuă sa fie o realitate. Ea nu reprezintă doar apanajul guvernelor ci şi al marilor corporatii transnaţionale

Corporaţia transnaţională este un fenomen economic în plină dinamică: uriaşe imperii care se întind pe tot globul, cu cifre de afaceri anuale echivalente cu PNB-ul multor naţiuni.

În sensul cel mai cuprinzător, o corporaţie transnaţională este o companie care produce bunuri sau oferă servicii în mai multe ţări. În sensul cel mai restrâns, se referă la o întreprindere care, prin investiţii externe directe (IED), deţine şi administrează filiale într-un număr de ţări, în afara bazei sale interne.

Terminologia utilizată pentru a definii corporaţiile transnaţionale este foarte variată.

Astfel corporaţia multinaţională este considerată ca fiind formată şi controlată de capitalul mai multor ţări, iar pe cea transnaţională, ca o societate naţională care se extinde în plan internaţional prin intermediul filialelor sale. Definiţiile date corporaţiilor ne ajută la creionarea principalelor trăsături ale acestora. Indiferent de termenul utilizat, societate multinaţională sau transnaţională, corporaţie, concern sau conglomerat, un lucru este cert, universul acestora este vast, complex şi în dezvoltare, numărul lor fiind în continuă creştere .

Astfel în anul 1970, primele 15 naţiuni dezvoltate ale lumii aveau în componenţa lor circa 7.500 de corporaţii transnaţionale, pentru ca în 1994 aceleaşi ţări să găzduiască aproximativ 25.000 de firme multinaţionale. Patru ani mai târziu numărul acestora avea să se dubleze, ajungând la 50.000 de firme mamă, cu aproximativ 280.000 de filiale. Estimările recente sugerează faptul că astăzi există aproximativ 65.000 de corporaţii transnaţionale, cu aproximativ 850.000 de afiliaţi străini pe întreg globul. Impactul lor economic poate fi măsurat îndiverse moduri.Afiliaţii străini reprezintă acum a zecea parte din PIB-ul mondial şi a treia parte din exporturile mondiale. Mai mult decât atât dacă s-ar lua în considerare valoarea activităţii corporaţiilor transnaţionale din întreaga lume asociate cu non-capital propriu (de exemplu subcontractări internaţionale, licenţe, producători pe bază de contract), atunci corporaţiile transnaţionale ar deţine o parte şi mai mare în aceste aggregate.

Dacă luăm în calcul atât salariaţii ocupaţi direct cât şi pe cei indirect, în activităţile legate de corporaţiile transnaţionale, atunci acestea controlează 200 milioane de locuri de muncă la nivelul întregii economii mondiale. Vânzările anuale ale tuturor corporaţiilor transnaţionale se ridică la aproape 4,8 trilioane de dolari (inclusiv transferurile interfirmă).