Prețurile de Transfer în România și Europa Centrală și de Est

În contextul actual al globalizării, companiile multinaţionale au devenit principalii jucători în economia mondială. Expansiunea regională pentru obţinerea de poziţii de piaţă strategice, precum şi specializarea pe parcursul lanţului de producţie, în vederea obţinerii economiilor de scară, au facut ca o parte din ce în ce mai mare din comerţul mondial cu bunuri şi servicii să se desfaşoare între companii aparţinând aceluiaşi grup. Conform ultimelor estimari, comerţul intra-grup reprezintă aproximativ 60% din comerţul global cu bunuri şi servicii, iar ponderea acestuia este în continua creştere.

Astfel, problema determinarii preţurilor practicate în cadrul tranzacţiilor intra-grup a devenit din ce în ce mai importantă. În mod normal, aceste preţuri ar trebui să reflecte valoarea de piaţă a bunurilor sau serviciilor tranzacţionate. Şi totuşi, de multe ori preţurile practicate de societaţi cu persoane afiliate se abat de la principiul valorii de piaţă.

Dar ce înseamnă mai exact principiul valorii de piaţă?

Valoarea de piaţă sau preţ de piaţă reprezintă suma care ar fi platită de un client independent unui furnizor independent în acelaşi moment şi în acelaşi loc, pentru acelaşi bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiţii de concurenţă loială.

Preţurile de transfer nu reprezintă o ştiintă exactă. De aceea, întotdeauna când cineva încearcă să determine valoarea de piaţă a unui bun sau serviciu, prin diferite metode, va obţine un interval de valori în interiorul căruia se vor situa preţurile practicate în cadrul tranzacţiilor intra-grup.

Importanţa preţurilor de transfer

În teorie, preţurile utilizate în cadrul tranzacţiilor intra-grup reprezintă o modalitate simplă şi la îndemâna companiilor membre ale unui grup de a-şi realoca profiturile sau pierderile conform obiectivelor urmarite la nivel central. În cazul în care companiile membre ale unui grup sunt situate în ţări diferite, atunci deciziile grupului pot influenţa poziţia fiscală din fiecare ţară în care acesta activează.

Este deci important ca fiecare societate implicată în tranzacţii cu persoane afiliate să fie în măsură să-şi documenteze faptul ca preţurile de transfer practicate sunt la valoarea de piaţă.

Dezvoltarea cadrului legislativ internaţional

Cadrul legislativ din fiecare ţara ar trebui să vină în întâmpinarea acestei problematici şi să caute să aduca soluţii prin care administraţiile fiscale ale fiecărui stat pot să se asigure că sarcina fiscală a contribuabililor nu este subestimată.

Deşi variantele timpurii ale legislaţiei privind preţurile de transfer au apărut în Marea Britanie încă din 1915 şi în Statele Unite ale Americii din 1917 (ambele state pe atunci motoare ale comerţului mondial), la nivel internaţional, primul reper major a fost raportul Organizaţiei pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică (OCDE), „Preţurile de transfer şi companiile multinaţionale”, publicat în anul 1979. Totuşi, de-abia în a doua jumatate a anilor ‘90 putem spune că regulile privind preţurile de transfer au început să fie cu adevarat cunoscute şi aplicate în practică.

Însă nu numai OCDE este preocupată de problematica preţurilor de transfer. Comisia Uniunii Europene a devenit şi ea activă în domeniul preţurilor de transfer. Ca atare, Comisia a procedat la înfiinţarea unui Forum Comun pentru preţurile de transfer şi a unei Convenţii de Arbitraj, acestea fiind doar două exemple din efortul continuu şi susţinut al Comisiei în acest sens. Cele mai recente iniţiative sunt Codul de Conduită privind documentaţia preţurilor de transfer pentru persoanele afiliate din Uniunea Europeană şi propunerea Comisiei privind normele de aplicare a acordurilor de preţ în avans. Codul de conduită este un document de poziţie, care a fost aprobat în Consiliului Uniunii Europene în luna iunie a anului 2006 şi care aşteaptă ratificarea de către fiecare stat membru, propune un model de documentaţie standardizată pentru companiile afiliate care activează în spaţiul european. Scopul declarat este acela de a minimiza eforturile companiilor pentru pregătirea documentaţiei preţurilor de transfer şi de a simplifica sarcina inspectorilor fiscali care vor verifica tranzacţiile intra-grup.