Estimarea valorii întreprinderii prin metode bazate pe venit și metodele comparative

1.Date generale:

S.A.”Floare-Carpet”

Or. Chișinău, str. Grădina Botanică 15

Codul fiscal 1003600088549

Genul principal de activitate: producerea covoarelor

Documentele prezentate de către benficiar:

- Raport financiar (2005-2006);

2. Procesul de evaluare a întreprinderii

Evaluarea unei organizații presupune în primul rând determinarea valorii

patrimoniului acesteia, format din mai multe elemente denumite active. Tocmai de

aceea orice evaluare a organizațiilor se bazează pe determinarea masei de bunuri ce o

compun (activele) și pe calculul valorii curente a acestei mase. În același timp trebuie

avut în vedere că obiectul evaluării nu poate fi un bun inert (un utilaj inactiv, de

exemplu). Bunurile evaluate ca răspuns la o comandă socială, sunt întodeauna bunuri cu valoare socială de întrebuințare, bunuri care au o utilitate practică în viața economico-socială și care prin funcționare aduc un venit. În acest context este logic că un anumit lucru nu poate deveni un bun care să aibă valoare dacă nu este efectiv utilizat de un subiect pentru scopuri economice sau nu întrunește condițiile pentru a funcționa pe o perioadă îndelungată de timp, deci să fie un element durabil. Capacitatea de a genera un venit constituie, așadar, condiția obligatorie pentru formarea valorii patrimoniale la o organizație.

Pentru un activ care nu mai poate fi menținut în funcțiune din diverse motive

se poate calcula o valoare de lichidare după o altă concepție decât în cazul activelor în

funcțiune . Concluzia care se desprinde din aceste aprecieri exprimă tocmai concepția care stă la baza metodologiei de evaluare promovată prin noile standarde, potrivit căreia valoarea actualizată a elementelor de activ și valoarea de randament determină împreună valoarea organizației, iar evaluarea acesteia trebuie să înceapă cu determinarea valorii nete actualizate a activului care, apoi, prin diferite metode, să fie amplificată și cu valoarea de randament (de exemplu goodwill ca element al venitului rezultat din exploatarea activelor). Această concepție a fost adoptată și în Anglia, unde determinarea valorii unei organizații se face pe baza valorii actualizate nete a elementelor de activ și a goodwill-ului.

Pornind de la această concepție noile standarde de evaluare a întreprinderii

(SEV5) clasifică metodele de evaluare în trei categorii (corespunzător celor trei tipuri de abordare a evaluării prezentate anterior), astfel: metode de evaluare pe bază de active, pe bază de venit, prin comparație.

3. Aplicarea metodelor de evaluare

Pentru a dispune de un rezultat cît mai lucid sau cît mai real față de datele ce le deținem, vom apela la mai multe metode. Pentru început vom încerca să determinăm valoarea de piață a acțiunilor a S.A.”Floare-Carpet” și pentru aceasta vom utiliza următoarele metode de evaluare :

I. Metoda DCF ;

II. Metoda venitului rezidual ;

III. Metoda PER și PSR.

I. Metoda DCF

La aplicare, metoda DCF, ar putea satisface cu ușurință cerințele așteptate, dar totuși cît nu ar părea de facil acest lucru, modelul dat capătă un comportament mai complicat, mai ales atunci cînd drept activ evaluat este o întreprindere sau o acțiune ca în cazul de față. De aceea ne-am propus de a separa acest proces de evaluare în 3 etape și anume :

A. Determinarea Fluxurilor de mijloace bănești viitoare ;

B. Determinarea ratei de actualizare (Costul mediu ponderat al capitalului);

C. Determinarea valorii întreprinderii.

A. Determinarea Fluxurilor de mijloace bănești viitoare

La începutul primei etape, procesul de determinare a fluxurilor de mijloace bănești începe cu planificarea rezultatelor financiare ale întreprinderii pentru o anumită perioadă. Planificarea veniturilor constituie un eveniment important al acestui proces, deoarece indicatorii ce vor urma se vor modela pe baza creșterii produselor fabricate. Volumul viitor al veniturilor înregistrate din comercilaizarea producției a fost prognozat destul de optimist în condițiile actuale de criză și să înregistreze pe următorii ani (2007-2011) o ușoară stabilizare, aceasta argumentîndu-se pe seama măsurilor anticriză reușite.