Funcția de Cercetare - Dezvoltare Componentă a Sistemului Organizării Procesuale a Întreprinderii

2.INTRODUCERE

Funcţiunile *- componente ale sistemului organizării procesuale a întreprinderii ( firmei )

Definirea conceptului de organizare procesuală:

Organizarea procesuală constă în stabilirea principalelor procese necesare realizării ansamblului de obiective ale întreprinderii, are un caracter general şi de aceea se determină pe categorii de unităţi.

Firmă = organizaţie complexă, care are o responsabilitate socială, ce funcţionează ca un sistem deschis, consumator de resurse, în care se desfăşoară activităţi cu finalitate economică reprezentate de conceperea, producerea şi comercializarea de bunuri şi/sau servicii

Organizarea procesuală a intreprinderii are ca efect apariţia :

- funcţiunilor

- atribuţiilor

- -activităţilor

- sarcinilor.

Funcţiunea: reprezintă ansamblul de activităţi omogene şi/sau complementare, desfăşurat de personalul specializat al întreprinderii pentru realizarea obiectivelor derivate de grad 1.

Caracteristici: gruparea activităţilor din funcţiune se realizează pe baza anumitor criterii, prezentând o sferă largă de cuprindere; are un caracter dinamic in permanentă transformare; indeplinirea depinde de realizarea anumitor funcţiuni biologice.

Iniţiatorul conceptului de func ţiune a fost Henry Fayol care a realizat o compartimentare, o grupare raţională a tuturor activităţilor în şase funcţiuni: tehnică, comercială, financiară, contabilă, de securitate, administrativă.

La proiectarea funcţiunilor întreprinderii se va lua în considerare o serie de criterii, cum sunt:

- criteriul identităţii activităţilor grupate într-o funcţiune;

- criteriul de complementaritate - cere gruparea într-o funcţiune a acelor activităţi între care se afla relaţii de completare reciproca sau auxiliaritate;

- criteriul convergentei cere gruparea într-o funcţiune a unor activităţi diferite, orientate spre realizarea aceloraşi obiective.

Se pot defini cinci funcţiuni de bază:

- de cercetare-dezvoltare;

- comercială;

- de producţie; financiar-contabilă; de personal

3.FUNCŢIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE (C&D).

Scopul central al acestei funcţii este de a dirija cercetãrile fundamentale şi aplicative în direcţia dezvoltãrii unor produse noi sau a îmbunãtãţirii celor existente. Diferenţa dintre îmbunãtãţirea produselor şi crearea unora noi este, de cele mai multe ori, destul de greu de sesizat. În acest sens, sunt relativ greu de identificat mãsurile ce trebuie luate în domeniul C&D cum ar fi: creşterea numãrului de brevete, a comunicãrilor ştiinţifice şi a lucrãrilor de specialitate. Sunt de luat în considerare, de asemenea, timpul şi cheltuielile necesare pentru obţinerea de noi produse sau îmbunãtãţirea celor existente. În fapt, amploarea si rolul crescând pe care îl au activitatile de cercetare-dezvoltare în organizatiile moderne reprezinta principala reflectare la nivel microeconomic a transformarii stiintei într-un vector al dezvoltarii economice.

Formele sub care se desfăsoara actiunile în cadrul cercetării – dezvoltării sale sunt:

a) cercetarea pură,

b) cercetarea fundamentală,

c) cercetarea aplicată,

d) invenţia si inovaţia

3.1. ROLUL CREATIVITĂŢII ŞI INOVAŢIEI IN CERCETARE-DEZVOLTARE

Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau imaginare, constituind un progres în planul social, economic şi tehnologic.

“Factorii creativităţii care influenţează asupra persoanei şi favorizează imaginaţia, se referă la:

- aptitudini pentru creaţie,

- experinţa, cunoşţintele acumulate,

- motivaţia şi voinţa

- societatea are o influenţă deosebit de importantă

- gradul de dezvoltare a ştiinţei, tehnicii, artei

Fiecare organizaţie trebuie să înveţe cum să inoveze şi să înveţe că inovaţia poate şi trebuie organizată ca un produs sistematic.

Inovaţia nu e numai sursă de bunuri şi de servicii mai bune şi mai economice,

ea este chiar temelia „spiritului” întreprinderii.

Toate companiile ar trebui să fie angajate în aşa numita „inovaţie susţinută“,

să introducă produse pe care să le vândă celor mai buni clienţi cu profituri din ce în ce mai atractive.

Procesul de inovare continuă este predictibil şi poate fi planificat în detaliu

3.2. ELEMENTELE INOVAŢIEI

- Invenţia

- dezvoltarea (care necesită cercetare, bani şi informaţie)

- prototipul

- producţia (care include proiectarea produsului pentru fabricaţie, proiectarea echipamentului tehnologic, evaluarea pieţei, mijloacele de producţie, marketingul)

- inovaţia