Impactul Managementului Investițiilor asupra Ocupării Forței de Muncă

INTRODUCERE

Societatea modială se confruntă cu o criză economică puternică. Aceasta afectează activitatea omenească pe toate planurile acesteia. Un element foarte important în această situaţie îl reprezintă investiţiile si ocuparea forţei de muncă. Aceste două componenete ale vieţii economice sunt deosebit de importante pentru depăşirea crizei mondiale.

Cea mai populară metodă de supravieţuire în cazul unei probleme economice naţionale este încurajarea consumului de către instituţiile statului. Consumul cere după sine investiţii şi un procent cât mai ridicat al ocupării forţei de muncă.

Aceasta a fost ideea ce m-a ghidat în realizarea acestei lucrări. Mi s-a părut foarte interesant studiul acestor două domenii mai întâi luate individual după care luate în ansamblu.

Lucrarea prezintă pentru început câteva noţiuni teoretice necesare analizei situaţiei investiţiilor şi a ocupării forţei de muncă din România; după care se evidenţiază modul de alocare a resurselor financiare îmbunăţăţirii eficienţei resurselor umane.

Mai întâi sunt prezentate evoluţii ale investiţiilor din domeniul public apoi sunt prezentate evoluţii în dinamică ale costurilor cu forţa de muncă, adică a investiţiilor în resursa umană, după care sunt evidenţiaţi principalii indicatori ai ocupării şi principalele politici ale statului care influenţează piaţa muncii dar şi date referitoare la formarea şi recalificarea persoanelor.

Ultima parte a lucrării o reprezintă paralela dintre cele două domenii, respectiv investiţii şi ocuparea forţei de muncă, evidenţiind dinamica acestora în paralel pentru a se putea observa cât mai bine relaţia dintre ele.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI TEORETICE. INVESTIŢII. OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

În ansamblul factorilor de care depinde creşterea şi dezvoltarea economică, investiţiile ocupă un rol deosebit de important în toate domeniile de activitate, producţie, servicii, construcţii, activităţi social-culturale, fără de care societatea omenească nu ar progresa. Altfel spus, investiţiile sunt cele care dau un impuls generator de progres unui întreg sistem economic şi social.

Ele reprezintă o componentă importantă şi deosebit de dinamică a procesului de dezvoltare economico-socială care a depins, de-a lungul timpului, de evoluţia realizărilor economico-financiare ale oricărui proces economic şi stimulează celelalte componente ale sistemului, ceea ce determină creşterea economică în ansamblu.

Desigur, întregul proces de creştere economică este conceput şi realizat de către om; de aici rolul determinant al factorului uman.

1.1. Conceptul de investiţie

Concept de primă importanţă al teoriei economice cu impact divers, investiţia este privită ca un stimul în orice activitate economică.

Într-un Dicţionar de economie, investiţia este definită ca „totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital” Definiţia dată noţiunii de investiţie provoacă uneori confuzie, atunci când aceasta este extrapolată la problemele pe care le ridica sistemul macroeconomic. Ca orientare, aşa cum subliniează autorii unui manual de economie „acele achiziţii de capitaluri, care redistribuie activele existente între diferiţi agenţi economici nu sunt investitţi pentru economie, investiţiile presupun crearea de noi capitaluri”

În literatura de specialitate întâlnim numeroase definiţii date investiţiei. Astfel, F.Buhociu si G.Negoescu, dau o definiţie relativ cuprinzătoare noţiunii de investiţie: „Prin investiţii se înţelege ansamblul resurselor materiale, financiare, tehnice şi umane, destinate creşterii capacităţii de producţie a societăţii, a vieţii sociale sub toate aspectele sale, pentru asigurarea obţinerii în viitor a efectelor scontate. Investiţia reprezintă, de asemenea, o categorie de cheltuieli care angajează viitorul unei societăţi, în sensul că de aceste cheltuieli depind creşterea şi perfecţionarea potenţialului productiv, apariţia de noi capacităţi de producţie. La aceasta se alătură şi contribuţia statului prin alocarea de la buget a unor fonduri de investiţii pentru activităţi de interes general, cum sunt cele sociale, culturale, de construcţii şi de locuinţe”