Managementul Resurselor Umane

Cap. I. Introducere în Managementul resurselor umane

1.1. Resursele umane în organizaţii

1.2. Managementul resurselor umane- concept, obiective şi activităţi din domeniul MRU

1.3. Circulaţia şi fluctuaţia resurselor umane

1.1. Resursele umane în organizaţii

Societatea modernă se prezintă, după cum se poate constata, ca o reţea de organizaţii care apar, se dezvoltă sau dispar. În aceste condiţii, oamenii reprezintă o resursă vitală, de azi şi de mâine, a tuturor organizaţiilor care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora .

Fiecare organizaţie combină în diferite proporţii resurse materiale, resurse financiare, informaţionale şi resurse umane pentru a produce bunuri şi servicii. Dintre toate acestea, resursele umane sunt vitale pentru asigurarea succesului oricărei afaceri. Fără angajaţi capabili, o firmă produce ineficient şi riscă falimentul .

Resursele umane reprezintă una dintre cele mai mari investiţii financiare ale firmei şi este normal ca utilizarea lor eficientă să constituie o prioritate.

Unii specialişti în domeniu sugerează anumite întrebări şi răspunsuri la ele, ca de exemplu:

- „Ce este o organizaţie fără angajaţii săi? Nu este nimic în absenţa resurselor umane, eventual, o mulţime de echipamente costisitoare”.

- „Dacă am concedia angajaţii diferitelor organizaţii, cu ce am mai rămâne? Nu cu mare lucru”.

Organizaţiile sunt colectivităţi de oameni realizate în vederea atingerii unui scop comun. Pentru a exista, orice organizaţie se clădeşte pe baza unor interacţiuni între indivizi care urmăresc acelaşi obiectiv.

Rolul şi particularităţile resurselor umane în organizaţii au constituit în ultimii ani obiectul a numeroase studii care au adus în atenţia managerilor idei că resursele umane sunt principalele resurse strategice ale organizaţiilor.

Noua filozofie a organizaţiilor pune preţ deosebit pe rolul resurselor umane deoarece :

- Resursele umane reprezintă organizaţia;

- Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investiţii ale unei organizaţii, ale cărei rezultate devin tot mai evidente în timp;

- Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, precum şi capacitatea lor de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite;

- Deciziile manageriale în domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile deoarece acestea interconectează factorii individuali, organizaţionali şi situaţionali care influenţează şi se regăsesc în deciziile respective;

- Resursele umane constituie un potenţial uman deosebit, care trebuie înţeles, motivat sau antrenat în vederea implicării cât mai depline sau mai profunde a angajaţilor la realizarea obiectivelor organizaţionale;

- Oamenii dispun de o relativă inerţie la schimbare, compensată însă de o mare adaptabilitate la situaţii diverse;

- Resursele umane sunt puternic marcate de factorul timp, necesar schimbării mentalităţilor, obiceiurilor, comportamentelor etc.;

- Oamenii sunt autonomi şi liberi, chiar dacă sunt dependenţi de anumite influenţe;

- Oamenii trăiesc şi acţionează în colectivităţi fiind ataşaţi de anumite grupuri;

- Relaţiile manageri-subordonaţi trebuie să fie generate de principiul demnităţii umane;

- Eficacitatea utilizării tuturor celorlalte resurse aflate la dispoziţia unei organizaţii depinde într-o măsură din ce în ce mai mare de eficacitatea folosirii resurselor umane;

- Dintre toate categoriile de resurse ale unei organizaţii, resursele umane sintetizează şi exprimă cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umană.

Până când s-a ajuns la această abordare modernă care propune atragerea oamenilor în organizaţii pentru rolul deosebit pe care îl au şi nu pentru simpla ocupare a unui post vacant, a trecut o perioadă îndelungată . Implicarea resurselor umane în procesul muncii cu întreaga lor personalitate şi specificitate este o problemă pe care teoria clasică a organizaţiilor a neglijat-o continuu. Abia începând cu perioada antreprenorială a anilor ’80 apare conceptul de management al resurselor umane, iar istoricul organizaţiilor cunoaşte mutaţii importante în privinţa reconsiderării rolului resurselor umane.