Managementul Economic și Managementul Resurselor Umane ale Proiectelor de CDI

3.1. Managementul economic în proiectele de CDI

Managementul economic al proiectelor de CDI se referă atât la conducerea din punct de vedere economico-financiar a execuţiei propriu zise a proiectului cât şi la acele aspecte, esenţiale privind economicitatea rezultatelor finale în condiţiile transferului tehnologic al acestora în economia reală. Managementul economnic al unui proiect de cercetare, dezvoltare şi inovare este o componentă fundamentală a manage¬men¬tului general al proiectelor de CDI.

Deoarece atingerea scopului şi realizarea obiectivului specific al unui proiect de CDI dintr un domeniu oarecare al ştiinţei şi tehnologiei revin ca responsabilitate de fond directorului de proiect şi cercetătorilor şi specialiştilor în acel domeniu din echipa de cercetare este necesar ca responsabilitatea managementului economic să revină unui manager specialist în ştiinţe economice. Acest lucru se impune deoarece, în general, cercetătorii specialişti în domenii tehnice sau de altă natură decât cele economice nu au întotdeauna suficicente competenţe să abordeze aspectele economice ale proiectului. Cercetătorii, membri ai echipei de cercetare, trebuie însă să furnizeze informaţii şi date colegilor economişti din echipa de cercetare astfel încât să se poată asigura realizarea tuturor activităţilor de natură economică ale proiectului. O serie de activităţi şi elaborarea unor documente economice, necesare bunei derulări şi execuţii ale proiectului de CDI, sunt realizate şi cu persoane specializate sau instituţii din afara contractului, utilizând contracte pentru prestări servicii.

Dintre documentaţiile, studiile şi activităţile, care se referă la managementul economic al proiectelor, sunt de menţionat următoarele:

– Studiul de fezabilitate;

– Studiul de piaţă;

– Studiul de marketing;

– Planul de afaceri;

– Analiza cost-beneficiu;

– Durabilitatea proiectului;

– Studiul de impact de mediu;

– Studiul tehnic sau Proiectul tehnic;

– Proiectul de execuţie;

– Audituri externe;

– Activităţi de managementul indicatorilor ş.a.

Cele mai multe dintre acestea se utilizează în cazul proiectelor de CDI care se finalizează cu o investiţie sau în cazul proiectelor de infra¬structură a cercetării.

Studiul de fezabilitate reprezintă documentaţia în care sunt prezen¬ta¬te principalele caracteristici tehnico-economice ale investiţiei, prin care se asigu¬ră utilizarea raţională şi eficientă a capitalului şi acoperirea chel¬tuielilor materiale într-un mod ce satisface cerinţele economice şi sociale.

Studiul de fezabilitate este elaborat, de regulă, de către o echipă tehnică specializată autorizată în conformitate cu legislaţia română în domeniu (Ordinele ministeriale nr. 913/2005, emis de Ministrul Transport¬tu¬ri¬lor, Construcţiilor şi Turismului şi nr. 762/2005 emis de Ministrul Finanţelor Publice care completează ordinul 1013/21001 emis de Ministrul Finanţelor Publice şi 873/2001 emis de ministrul lucrărilor publice, trans¬por¬¬turilor şi turismului privind conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate) şi aprobat de către autoritatea locală în măsură să dea o astfel de aprobare (Consiliul Local sau Consiliul Judeţean). Studiul trebuie să includă infor¬ma¬ţii cu referire la obiectivele proiectului, amplasament, o descriere cuan¬ti¬fi¬¬cată, estimări de costuri, modul de supervizare şi un calendar de im¬ple¬men¬¬¬tare. Studiul de fezabilitate trebuie să demonstreze durabilitatea proiec¬tu¬¬lui din punct de vedere financiar după încetarea sprijinului financiar iniţial.

Un Studiu de fezabilitate cuprinde atât părţi scrise cât şi părţi desenate. Părţile scrise ale unui Studiu de fezabilitate sunt ordonate pe capitole şi cuprind următoarele date şi informaţii:

a. Date generale:

– Denumirea investiţiei;

– Elaborator;

– Ordonatorul principal de credite;

– Autoritatea contractantă;

– Amplasamentul (ţara, regiunea, judeţul, localitatea);

– Tema, cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii avute în vedere la aprobarea studiului de prefezabilitate (dacă este cazul);

– Descrierea investiţiei (descriere generală, stare actuală, preconizări);

b. Date tehnice ale investiţiei:

– Date generale (zona şi amplasamentul, statutul juridic al terenului care urmează să fie ocupat, caracteristicile geofizice ale terenului - studiu geotehnic, studii topografice, date climatice);

– Situaţia existentă a utilităţilor şi analiza acesteia;

– Obiectivele studiului de fezabilitate/priorităţi;

– Analiza şi selecţia alternativelor optime;

– Ipoteze de lucru şi evaluarea alternativelor optime selectate pe baza analizei multicriteriale (aspecte relevante privind parametrii tehnici, economici, de mediu, legalitate, riscuri);

c. Durata de realizare şi etape principale;

d. Costul estimativ al investiţiei:

– Componente majore ale proiectului;

– Asistenţă tehnică şi supervizare;

– Publicitate;