Politica monetară a UE

POLITICA MONETARĂ

În condiţiile în care toate celelalte pârghii economice erau, practic, imposibil de utilizat, politica monetară s-a dovedit a fi singura în măsură să ducă la îndeplinirea măsurilor de stabilizare, chiar dacă aceasta, la început, s-a făcut cu destul de multe eforturi.

„Politica monetară constituie un demers complex şi subtil. În această lume cunoştinţele solide ale specialiştilor bancari se asociază cu fineţea unor observaţii sociologice şi psihologice. Toate, dublate de experienţă şi de spirit creator. Din nefericire, însă, adeseori bancherii sunt judecaţi cu „argumentele” populismului. Se înţelege greu adevărul că dacă se împuţinează munca, inclusiv sub raportul eficienţei,

trebuie, desigur, să se împuţineze şi banii. Altfel, fiecare leu în plus aflat pe piaţă se duce…în preţuri. Ne confruntăm de prea multe ori cu un fenomen pe care economiştii îl numesc „iluzie monetară”: convingerea că sporurile câştigurilor salariale sunt benefice, chiar dacă preţurile cresc”.

Prin politica monetara se poate influenta activitatea economica, utilizandu-se instrumentele disponibile bancii centrale: oferta de bani, ratele dobanzii si cursul de schimb. Adesea, aceasta politica se poate afla in dezacord cu politica fiscala, care este asociata cu schimbari ale cheltuielilor guvernamentale si respectiv, ale impozitelor guvernamentale. O politica monetara buna este cea care furnizeaza economiei o moneda cu valoare stabila si care evita perturbarea platilor in sistemul bancar.

Rothbard a recunoscut importanţa centrală a principiile politicii monetare, pe care le-a considerat practic axiome ale teoriei monetare. În cuvintele lui Rothbard: „Una dintre cele mai importante legi economice este aceasta: orice cantitate de bani este întotdeauna utilizată complet, prin urmare, utilitatea socială nu poate spori prin creşterea ofertei de bani”. În ochii lui Rothbard, producţia de bani pe piaţa liberă nu oferă beneficii monetare, dar ea satisface cererea non-monetară pentru metalele care sunt utilizate ca bani. Prin urmare, a concluzionat el, producţia de bani-marfă este întotdeauna optimă.

Definirea temei

*Definitie!

Politica monetară reprezintă un ansamblu de acțiuni prin care autoritățile monetare (banca centrală, trezoreria etc.) influențează asupra cantității de monedă în circulație, nivelul ratelor dobânzii, cursurile de schimb valutar și alți indicatori economico-monetari în vederea realizării obiectivelor generale ale politicii economice (de stimulare a activității economice, ocupare a forței de muncă, stabilitate a prețurilor etc.).

Ca urmare, elaborarea politicii monetare este subordonată atingerii obiectivului de politică macroeconomică adoptat. În baza măsurilor tactice adoptate de banca centrală se asigură, în fapt, conturarea strategiei de politică monetară, în baza căreia se asigură realizarea obiectivului fundamental propus. În ultima perioadă, evoluţiile inflaţioniste au condus la acordarea unei importanţe deosebite asigurării stabilităţii monetare interne, altfel spus, a stabilităţii preţurilor,acestea devenind obiectivul final al politicii monetare adoptate de băncile centrale. Sarcina asigurării stabilităţii preţurilor, în măsură să conducă la crearea unui cadru economic stabil, care să permită dezvoltarea economică durabilă, evidenţiază, în fapt, nivelul crescut al responsabilităţii asumate de banca centrală în ceea ce priveşte asigurarea unui nivel susţinut al creşterii economice. Realizarea acestui obiectiv depinde, în final, de strategia de politică monetarăadoptată ce poate viza atingerea obiectivului:

fie în mod indirect, caz în care intervin obiectivele intermediare de politică monetară;

fie în mod direct (având în vedere strategia bazată pe ţintirea directă a inflaţiei).

-Strategia bazata pe tinerea cursului valutar

Economia de piaţă presupune practicarea unui curs valutar flotant stabilit pe baza raportului cerere-ofertă, fie că este vorba de regimul de curs independent (caz în care mecanismele pieţei sunt singurele care influenţează cursul de schimb), fie că este vorba de regimul de curs administrat (caz în care banca centrală intervine pe piaţă în scopul influenţării cererii şi a ofertei de valută).