Rigidități structurale pe piața muncii

-Piaţa muncii este locul unde se întâlnesc purtătorii cererii şi ofertei de muncă, este spaţiul în care aceştia intră în contact, stabilesc condiţiile de angajare, negociază mărimea salariilor, stabilesc performanţele corespunzătoare salariilor.

-Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată şi se exprimă prin numărul de locuri de muncă existente sau oferta de locuri de muncă.

-Oferta de muncă reprezintă cantitatea totală de “muncă “pe care indivizii dintr-o economie sunt dispuşi să o presteze în condiţii salariale.

-Caracteristici ale pieţei muncii:

▪ Caracter structural: diferenţierea sub mai multe aspecte a forţei de muncă, şi anume:

- după criterii demografice (vârstă, sex);

- după criterii educaţionale (studii medii, postliceale, universitare, postuniversitare, calificati, necalificati etc);

- după criterii profesionale.

▪ Mobilitatea posesorilor forţei de muncă este relativ redusă;

▪ Caracter contractual impus de negocierile individuale şi colective la diferite nivele, firmă, ramură, naţional)

▪ Concurenţa imperfectă

- Factorii şi cauzele rigidităţii pieţei muncii

▪Factorii rigidităţii pieţei muncii:

- existenţa unor structuri de tip monopol pe piaţa muncii;

- segmentarea puternică, pe calificări şi profesii, uneori foarte înguste, care afectează concurenţa şi nu permite lărgirea sferei de activitate; - stabilirea nivelului salariului minim brut pe ţară peste posibilităţile patronilor; - îngreunarea negocierii contractelor colective de muncă; - absenţa unei structuri care să asigure permanent calificarea şi recalificarea forţei de muncă disponibilizate, potrivit nevoilor reale de pe piaţa muncii; - lipsa unei legislaţii severe care să reglementeze obligaţia de a angaja personal din rândul şomerilor identificaţi; - inexistenţa unui raport direct, la nivel naţional, între calitatea/cantitatea muncii şi salariul acordat.