Societatea comercială - noțiune, tipuri de societăți comerciale, clasificări

SOCIETATEA COMERCIALA. NOTIUNE. TIPURI DE SOCIETATI COMERCIALE. CLASIFICARI.

INTRODUCERE

Noţiunea de societate comercială este departe de a fi un subiect de actualitate; dimpotrivă, geneza termenului de societate comercială începe în îndepărtata antichitate: primele norme juridice care au reglementat instituţia juridică a societăţilor au fost edictate în urmă cu aproape patru milenii. Ast¬fel, Codul lui Hammurabi (sau Hammurapi), datând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea î.e.n., conturează această instituţie prin 7 din cele 34 de articole ale sale, rezervate contractelor. In dreptul roman erau cunoscute mai multe tipuri de societăţi: consortium (aşa-zisa indiviziune familială ce exista între succesorii capului de familie, numit pater familias, după decesul acestuia, dar se putea stabili, pe cale de convenţie, şi între alte persoane sub impulsul unor nevoi economice, ca de exemplu aceea constituită pentru exploatarea unor terenuri agricole), societatis omnium bonorum (societate a tuturor bunurilor, cu ocazia constituirii căreia participanţii se obligau să pună în comun toate bunurile lor prezente şi viitoare), societatis quaestus lucri compendi (societatea de câştiguri viitoare), societatis unius rei (societatea având capitalul compus dintr-un singur bun), societatis agentarriorum (societatea zarafilor) etc.

Indiferent de forma sub care se prezenta o societate, aceasta era considerată în dreptul roman un simplu contract şi nu o persoană juridică, având un patrimoniu propriu distinct de patrimoniile asociaţilor. Odată cu extinderea schimburilor comerciale ca urmare a cruciadelor a apărut societatea în comandită, ca soluţie pentru mobilizarea sumelor de bani deţinute de persoanele lovite de interdicţia de a specula fondurile proprii (nobili, clerici) si de a le folosi în acte de comerţ profitabile. Marile cuceriri coloniale din secolele XVI şi XVII au solicitat importante capitaluri care au fost obţinute în Olanda, Franţa, Anglia etc., prin înfiinţarea societăţilor anonime pe acţiuni (Compania Olandeză a Indiilor Orientale în 1602, Compania Olandeză a Indiilor Occidentale, Compania Noii Franţe, Societatea Franceză a Indiilor Orientale, Compania India de Est si Compania Mărilor Sudului). Printr-o lege din 1892, în Germania s-a introdus o nouă formă de societate care s-a extins rapid: societatea cu răspundere limitată În prezent, societăţile comerciale sunt principalele participante la raporturile comerciale, consumându-şi existenţa în interiorul sistemelor economice naţionale, dar şi în cadrul raporturilor de comerţ internaţional. Societăţile comerciale sunt astăzi principalele structuri organizatorice cu personalitate juridică prin intermediul cărora se efectuează, atât la scară naţională, cât şi la scară pla¬netară, circulaţia bunurilor, serviciilor şi cunoştinţelor.

Primele reglementări privind activitatea comercială în România au luat fiinţă odată cu Codul lui Andronache Donici, Codul Calimach al Moldovei şi Codul Caragea al Munteniei. Au urmat Regulamentele organice din 1831, prin care au fost create „judecătorii de comerciu” la Bucureşti şi Craiova, precum şi un tribunal de comerţ la Galaţi. Societăţile comerciale capătă o reglementare amplă prin Codul comercial de la 1887 iar declanşarea procesului de privatizare a economiei în anul 1990 a readus în discuţie reglementarea societăţilor comerciale, apărând astfel Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, Legea nr. 15/1990 privind transformarea întreprinderilor de stat în regii autonome şi societăţi comerciale, Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, Legea nr. 33/1991 privind societăţile comerciale bancare, Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor, Legea privatizării societăţilor comer¬ciale nr. 58/1991 etc.