Taxele Vamale

1. Taxa vamală – caracteristici generale:

Taxa vamală reprezintă un impozit ce se aplică mărfurilor trecute peste graniţa vamală a unei ţări în scopul importului, exportului sau tranzitului. Deci, taxele vamale se instituie asupra bunurilor şi produselor care intră şi ies din ţară şi asupra celor care tranzitează teritoriul naţional.

În condiţiile economiei româneşti, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a exporturilor, de lărgire a cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice internaţionale, de intensificare, pe baze reciproc avantajoase, a schimburilor cu alte state. Reprezentând un impozit indirect, prin intermediul lor se încearcă determinarea consumatorilor să aleagă bunurile de producţie internă (autohtone), care sunt, în principiu, mai ieftine. Pentru consumatori, taxele vamale pot reprezenta şi un mijloc de apărare faţă de preţurile înalte sau uneori exagerate practicate de producătorii interni ori faţă de reducerea calităţii produselor indigene.

Acest tip de taxe, pot avea ca scop cunoaşterea veniturilor bugetare de stat şi protecţia producătorilor interni de concurenţii străini. Ele constituie un instrument important al politicii vamale, care acţionează asupra preţurilor produselor importate în vederea reducerii importurilor şi eliminării sau reducerii deficitului balanţei comerciale.

Obligaţia de a plăti taxe vamale este una juridică (deoarece este prevăzută de normele juridice în vigoare) şi neîndeplinirea ei atrage răspunderea juridică şi silită de a plăti taxele neachitate integral sau la scadenţă. Beneficiarul acestei obligaţii este statul, reprezentat prin organele financiar bancare cărora li s-a atribuit competenţa de a încasa aceste taxe. Forma de concretizare a acestei obligaţii este cea bănească şi se individualizează printr-un titlu de creanţă fiscală, act juridic prin care se constată datoria în bani a fiecărui subiect taxabil.

2. Funcţiile taxelor vamale:

Taxele vamale produc efecte complexe cu caracter financiar, dar şi economic şi financiar.

Mai importante sunt funcţiile taxelor vamale ca instrument fiscal şi de politică comercială.

Din punct de vedere al politicii fiscale, taxa vamală este privită, în special, în calitatea sa de impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec frontiera (export, import sau tranzit) şi perceperea acesteia este avantajoasă pentru un stat, întrucât duce la majorarea veniturilor bugetare.

În ceea ce priveşte funcţia taxei vamale ca instrument de politică comercială , este important de menţionat faptul că mijloacele folosite pentru realizarea obiectivelor acestei politici pot fi grupate în două categorii: măsuri de control direct sau mijloace de constrângere care influienţează cantităţile (restricţii cantitative, licenţe, control valutar şi prohibiţie) şi măsuri de control indirect care influienţează preţurile sau mijloace de incitare (taxe vamale, prelevări, taxe antidumping şi de compensaţie, subvenţiile şi primele de export). Rezultă, aşadar, că taxa vamală este unul dintre cele mai utilizate mijloace pentru protejarea economiei naţionale şi are un caracter foarte complex.

Politica vamală, prin intermediul taxelor vamale, contribuie la stimularea şi diversificarea producţiei interne şi exportului, la satisfacerea cerinţelor economiei naţionale în ceea ce priveşte necesarul de materii prime şi alte mărfuri din import, la lărgirea cooperării economice şi tehnico – ştiinţifice internaţionale. Astfel, există o serie de motivaţii pentru utilizarea taxelor într-o economie de piaţă pentru a produce anumite efecte asupra funcţionării acesteia. Dintre aceste motivaţii se pot enumera:

- protecţia tarifară susţine ramuri care sunt importante din punct de vedere social, strategic sau economic, nepermiţând ca acestea să fie efectuate în mod nefavorabil de concurenţa străină;

- prin taxe vamale se protejează forţa de muncă şi locurile de muncă din anumite ramuri în faţa concurenţei cu produse realizate în străinătate la costuri mai reduse;

- taxa vamală conduce la reducerea importurilor, şi prin aceasta la stimularea producţiei interne, la majorarea utilizării forţei de muncă şi a veniturilor producătorilor;

- taxele vamale pot fi utilizate pentru diversificarea structurii industriale a unei ţări (dacă o ţară doreşte să producă pe piaţa internă anumite produse, cel puţin pentru o perioadă de timp, această producţie trebuie apărată de concurenţa din străinătate).

Taxele vamale sunt necesare, aşadar, în lumea contemporană, oferid ţărilor inclusiv posibilităţi de negocieri comerciale reciproce, bilaterale şi multilaterale, în condiţiile în care dialogul şi cooperarea, la cel mai înalt nivel, sunt din ce în ce mai necesare.

3. Clasificarea taxelor vamale:

Există o multitudine de criterii după care poate fi efectuată prezentarea diversificată a taxelor vamale. Dintre acestea amintim:

I. Obiectul impunerii:

- taxe vamale de import – stabilite asupra mărfurilor importate în momentul trecerii graniţelor teritoriului vamal ale statului importator;

- taxe vamale de export – stabilite asupra mărfurilor interne la exportul acestora. Această categorie de taxe are o răspândire limitată, fiind utilizate, în special, de statele care deţin minopolul natural al unor resurse minerale sau materii prime, ori monopolul tehnologic (de fabricaţie) la unele produse manufacturate.;

- taxe vamale de tranzit – percepute asupra mărfurilor străine aflate în trecere pe teritoriul vamal al unui stat. Şi acestea au o aplicabilitate foarte restrânsă pe plan internaţional, întrucât tranzitul aduce alte avantaje tărilor participante la comerţul internaţional (venituri din tarifele încasate pentru transportul mărfurilor pe căile ferate şi rutiere sau pe apă). Pe teritoriul vamal al României nu se aplică taxe de tranzit.

II. Scopul pe care îl au:

- taxe vamale fiscale – au ca scop unic procurarea de venituri la bugetul de stat şi, în general nu au un nivel foarte ridicat;

- taxe vamale protecţioniste (prohibite) – au ca scop crearea unei bariere pentru produsele străine, astfel încât producţia internă să fie protejată faţă de concurenţa străină;

- taxe vamale preferenţiale – acordă preferinţă comerţului cu anumite state sau mărfuri. Sunt acordate de către state donatoare de preferinţă (de obicei, ţări capitaliste dezvoltate), ţărilor mai puţin dezvoltate;

- taxe vamale de retorsiune (de răspuns) – sunt instituite ca răspuns dat altui stat, care dintr-un motiv oarecare impune restricţii la importul de mărfuri.

III. Modul de percepere (aşezare):

- taxe vamale specifice – constau în perceperea unei sume specifice de bani raportată la o anumită unitate de măsură;

- taxe vamale ad valorem – reprezintă un anumit procent din valoarea mărfii;

- taxe vamale alternative – se stabilesc în funcţie de preţul produselor pe piaţa internă;

- taxe vamale compuse (mixte) – reprezintă o combinaţie între o taxă ad valorem şi o taxă specifică (aplicată prin însumare);

- taxe vamale sezoniere – sunt practicate de către ţările Uniunii Europene în cadrul politicii agrare. Acestea sunt mari la începutul sezonului pentru a stimula producţia proprie şi scad la sfârşitul sezonului pentru a permite importul.