Tragedia Monedei Euro

Philipp Bagus este doctor în economie şi profesor asociat la Universitatea Rey Juan Carlos din Madrid, Spania. Colaborează strâns cu Mises Institute şi a predat ca profesor invitat la mai multe universităţi din Germania. Face parte din Comitetul editorial al publicaţiei Procesos de Mercado – Revista Europea de Economía Política. De-a lungul anilor, a primit numeroase premii pentru articolele publicate. Este coautor al cărţii Deep Freeze, Iceland`s Economic Collapse, dar şi autor al carţii “Tragedia monedei euro” scrisă în anul 2011.

Capitolul 1

Două viziuni asupra Europei

Viziunea liberală clasică

Viziunea liberal clasică priveşte libertatea individual ca pe cea mai importantă valoare culturală a europenilor şi a creştinilor.

Tratatul de la Roma din 1947 asigura patru libertăţi fundamentale:

-Libera circulaţie a bunurilor;

-Libera furnizare a serviciilor;

-Libera imigrare;

-Libera mişcare a capitalurilor financiare.

Fondatorii Uniunii Europene erau foarte apropiaţi de viziunea liberală clasică. Cei trei fondatori ai UE au fost Schuman (Franţa), Adenauer (Germania), Alcide de Gasperi (Italia). Aceşti trei fondatori erau catolici ceea ce se întampla şi în majoritatea statelor din Europa, adică să aibă conducători catolici. De aici rezultă şi religia UE, având astfel o inspiraţie catolică.

Viziunea socialistă

Jacques Delors şi Francois Mitterand sunt fondatorii viziunii socialiste. Ei afirmau că UE ar trebui să fie protecţionistă în exterior şi intervenţionistă în exterior. Aceştia trei vroiau să conducă UE. Ei vroiau să aplice taxe la nivel foarte înalt pentru oamenii bogaţi, nepăsându-le de cei săraci.

De menţionat este faptul că aplicarea acestei viziuni ar reduce cele patru libertăţi fundamentale.

Istoria luptei între cele două viziuni

Lupta între cele două viziuni se manifesta încă din anii 1950. Liberalii puneau mare accent pe agricultură şi pe profitul scos din acest domeniu.

Liberalismul era apărat de către creştin democraţi care punea accent pe mediul liberal, însă social-democraţii şi socialiştii apără viziunea „imperiu” asupra Europei.

Franţa speră să unifice prin UE imperiul ei, dar Germania şi alte ţări le ruinează planul francezilor,astfel încât Franţa ajunge să se teamă de închiderea principalelor graniţe ale Germaniei.

Introducerea monedei euro era văzută de către germani ca un plan de unire a Germaniei, iar francezii vedeau în euro o unificare a imperiului francrez.

Tratatul de la Lisabona din 2007 avea în fiecare pagină conţinea cuvinte precum pluralism, nedescriminare, toleranţă şi solidaritate, toate acestea însemnând un eşec pentru socialişti.

Moneda euro ar fi un succes pentru socialişti, însă dispariţia monedei euro ar duce la sfârşitul socialismului.

În zilele noastre Marea Britanie, Danemarca, Suedia şi Republica Cehă se bucură de cele patru libertăţi fundamentale fără adoptarea monedei euro.

Capitolul 2

Dinamica monedei discreţionare

Apar băncile

Băncile apar în perioada Renaşterii, în nordul Italiei. În acea perioadă aurul şi argintul erau principalele metale preţioase.

Bancherii atrăgeau clienţii prin depozite, iar într-un timp au ajuns să acorde credite pe certificate false, deşi nu aveau aurul necesar în rezerva proprie pentru împrumuturi.

Apare statul

Guvernul începe să se implice în activităţi bancare. Guvernul a intervenit în baterea de monedă, contopirea banilor din metale preţioase intr-o singură monedă au dus la devalorizarea acestora pe piaţă. Astfel s-a ajuns la o colaborare între bancheri şi guvern pentru emiterea de monedă, dar bancherii se opuneau pentru că apărau dreptul cetăţenilor, iar guvernul a adoptat contractele ambigue.

Guvernele închideau ochii când bancile nu-si respectau obligaţiile, ceea se întâmplă şi în ziua de azi.

Etalonul-aur clasic

Acest etalon a evoluat între anii 1815-1914. Foarte de simplu de controlat era „banul-marfă”, iar ratele de schimb „fixe” au condus la o intensificare a comerţului în acea perioadă.

Aurul clasic-instabil

Băncile rau foarte ameninţate în acea perioadă de tranzactionari.

Etalon-aur fracţionar

Altă ameninţare pentru bănci era etalonul-aur fracţionar, scade rata dobânzii. Băncile reduc dobânda, iar întreprinzătorii sunt înşelaţi.

Băncile fiind aproape de faliment cer ajutorul Băncii Centrale, iar Banca Centrală supervizează şi controleză expansiunea creditului.

Primul Război Mondial duce la dispriţia aurului ca mijloc de plată şi sunt introduşi bani lichizi, iar după război totul a început să fie de tranzacţionat cu lingouri de aur, care se exprimau în general în dolari americani.

Sistemul de la Bretton Woods

În 1946 SUA apare un nou sistem monetar. Răscumpărarea dolarilor americani în aur, iar cetăţenii au fost „furaţi”.