Alexandru Vlahuță

Introducere

Motto:

“Arta izvorăște și respiră aerul epocii în

care se naște ” Alexandru Vlahuță

Actualitatea temei

În realizarea acestei teze vom căuta să înfățișăm personalitatea lui Alexandru Vlahuță în contextul epocii, a curentelor de gândire și sensibilitate care au contribuit la formarea lui și a operei sale determinându-i configurația. Un scriitor și opera sa, văzută, înțeleasă și explicată în procesele de interferență spirituală și morală, așa cum s-a manifestat timp de patru decenii în cultura noastră, începând cu revelația din adolescență a zeului tutelar Mihai Eminescu și sfârșind cu influențe succesive ale altor trei mari directori de conștiință ai culturii române: Titu Maiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea, N. Iorga.

Vom urmări deci ca opera lui să ne apară nu ca o entitate izolată în timp și spațiu, ci ca o parte a unui întreg, ca o componentă a unui proces dialectic de flux și reflux, de afirmare și negare, de integrare și refuz. Câteodată incursiunile ample în peisajul literar, cultural și moral românesc al anilor în care s-a format și a creat Alexandru Vlahuță și,la rândul său, a format o stare de spirit. De aceea, vom căuta în primul rând să situăm opera lui Vlahuță în contextul vieții culturale românești, să înfățișăm modul în care critică și publicul au “selectat”,au primit sau au respins creația lui Alexandru Vlahuță, urmărind bineînțeles și ecoul acesteia în posteritate.

De la încetarea sa din viață au trecut nouăzeci și doi de ani, timp în care societatea românească și-a schimbat de câteva ori în mod radical structurile, concepțiile, perspectivele, felul de a gândi și a simți.

Anume acest fapt ne-a determinat să cercetăm mai aprofundat Alexandru Vlahuță urmărind să atingem următoarele obiective :

- ilustrarea copilăriei lui A. Vlahuță ;

- analiza activității literare ;

- demonstrarea patriotismului;

- colaborarea cu prietenii săi ;

- determinarea lui A. Vlahuță în literatura noastră.

Dintre principiile și metodele de cercetare, vom opta, în principal pe metoda analizei, sintezei, observației, explicației, descoperirii, demonstrației. Ne vom strădui să apelam la surse bibliografice de ultimă oră (dovadă elocventă a acestui fapt este bibliografia amplasată la sfârșitul tezei). Prezenta lucrare este structurată în II capitole, urmate, de concluzii și bibliografie.

În primul capitol, “Viața și activitatea lui A. Vlahuță” vom demonstra copilăria sa, școala din vremea sa și misiunea sa de scriitor încă de pe băncile școlii.

În capitolul II, “Prietenii lui A. Vlahuță”, vom lua în discuție admirația sa pentru I. L. Caragiale, C. Dobrogeanu – Gherea, B. Ș. Delavrancea care i-a marcat în mod deosebit opțiunile morale și drumul creației.

Importanța teoretică și practică a lucrării constă să înfățișăm personalitatea lui Alexandru Vlahuță în contextul epocii, a curentelor de gândire și sensibilitate care au contribuit la formarea lui și a operei sale determinându-i configurația.

Capitolul I

Viața și activitatea lui Alexandru Vlahuță

El face parte din scriitorii clasici ai poporului nostru. Vlahuță și-a exprimat în pagini puternice, pline de talent, revolta față de societatea în care trăia, față de asuprire, nedreptăți, fățărnicie, față de starea mizeră în care era ținut poporul. El a avut de luptat cu mizeria și cu persecuția cercurilor oficiale.

1.1 Copilăria lui Alexandru Vlahuță

În primii ani al veacului XX, Alexandru Vlahuță , ajuns în pagul maturității ,cu o bogată experiență de viață, prinse a-și așterne pe hârtie Notele – amintirile cele mai îndepărtate și cele mai dragi. Și oricât de grea,de umbrită i-ar fi fost copilăria,el își amintește cu duioșie de meleagurile pe care s-a născut, de chipul luminos al mamei, de micile bucurii și necazuri : “La țară, într-un cătun sărac, pe valea Similei, cu fața la drum, o casă veche acoperită cu trestie ; o săliță între două odăi podite cu scânduri de stejar, în fund cu iatac c-o ferăstruie ce dă în livadă, păreții și bagdadiile albe, prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de poartă heiurile gospodăriei, de jur împrejur gard de nuiele încununat cu mărăcini, iar dincolo de gard, în toate părțile, dealuri rotunde, cu dumbrăvi pe coamă, cu holde-nvârstate pe dulcea revărsare a coastelor până-n șiragul de pe malul gârlei – acolo - i toată copilăria mea,sărmana mea copilărie !” [1,p.290]. Aceasta este casa din Pleșești-Tutova, unde la 5 septembrie 1858, Alexandru Vlahuță, scriitorul de mai târziu, a văzut lumina zilei. Părinții săi se trăgeau dintr-o familie de țărani; tatăl, Nicolaie Vlahuță, se ocupa de asemenea de agricultură. De belșug, nu purta fi vorba în casa lui Nicolaie Vlahuță, împovărată de o droaie de copii . Mama robotea din zori până–n noapte și numai prididea cu treburile gospodăriei, iar pe chipu-i blând se așternea tot mai des îngrijorarea pricinuită de soarta copiilor ei în primul rând de Alexandru. Băiețelul era tare firav; boala care-l măcina îl ținuse la pat până la vârsta de nouă ani.