Potențialul turistic și agroturistic al județului Vrancea

Capitolul 1

Vrancea, identitate istorica, geografica si social-culturala a Romaniei

1.1. Asezare si limite

Judetul este cuprins intre coordonatele geografice de 45 grd 23 min si 46 grd 11 min latutudine nordica si 26 grd 23 min si 27 grd si 32 min latitudine estica.

Situata in partea de sud, sud-est a tarii, la curbura Carpatilor Orientali, Vrancea, straveche vatra de civilizatie romaneasca, constituie o punte de legatura intre cele trei provincii istorice – Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania. Ca asezare, se invecineaza cu judetul Bacau la nord, la est cu judetul Vaslui si Galati, la sud, sud-est cu judetul Braila, la sud, sud-est cu judetul Buzau iar la vest cu judetul Covasna.

Cu o suprafata de 4.863. km.p., Vrancea cuprinde un teritoriu foarte variat atat din punct de vedere al altitudinii si al formei, cat si ca origine si varste geologice.

Caracteristica din punct de vedere altimetric, este dispunerea reliefului in trepte ce coboara de la vest spre est. Astfel, treapta vestica, cea mai mai inalta, este alcatuita din culmi si masive muntoase, cu aspect de maguri, ale caror altitudini oscileaza intre 960 – 1783 m. Ele formeaza muntii Vrancei, care domina printr-o diferenta de nivel de 300 – 600 m, un prelung uluc depresionar situat la est de linia ce uneste localitatile Tulnici, Vacaria, Neculele. Depresiunea ce se intinde spre nord pana la vest de Soveja este fragmentata de catre vai transversale, intr-o serie de culmi deluroase, ale caror altitudini variaza intre 500 – 850 m. Catre est acesta este strajuita de culmi si masive deluroase, inalte de 600 pana la 1000 m.

La est de culmile inalte vestice se afla un al doilea uluc depresionar, cu altitudine mai mica decat primul ( 350 – 650 m ). In partea estica a lui se gasesc dealuri insirate pe un singur aliniament, fragmentat de vai transversale ( Susita, Putna, Milcov ). Acestea sunt dealurile inalte estice, ale caror altitudini variaza intre 600 – 996 m.

Variatiile originii, formei, alcatuirii interne si varstei principalelor forme de relief determina diferentierea in cadrul teritoriului a mai multor unitati si subunitati de relief – Muntii Vrancei, dealurile subcarpatice si Campia Siretului – esalonate in ordinea inaltimii si vechimii, de la vest la est.

1.2. Clima Vrancei

Dispunerea reliefului in trepte, ce coboara catre est, deschide larg spatiul in primul rand influentelor est-continentale dar, in acelasi timp, si climatului nordic si sudic. Totodata, Carpatii de curbura au functia unui deversor natural pentru masele de aer vestice.

Influenta reliefului este predominanta in traseul izotermelor. Campia are o temperatura medie anuala mai mare de 9 grade Celsius, dealurile subcarpatice, inclusiv glacisul sucarpatic intre 6 si 9 grade Celsius, iar muntii intre 2 si 6 grade Celsius.

Circulatia diferita a maselor de aer, de la o perioada la alta, determina schimbari nepericuloase ale starii vremii, tocmai datorita faptului ca teritoriul judetului Vrancea este destul de deschis maselor de aer de provenienta si cu proprietati diferite, formate in zone situate la mii de kilometri.

Aici se primeste o cantitate de precipitatii mai mare de 400 mm. Relieful determina insa, o repartitie inegala de precipitatii. Astfel, in Campia Siretului, treapta de relief cea mai joasa, cantitatea medie de precipitatii este mai mica de 600 mm, in regiunea dealurilor subcarpatice, insa ea nu depaseste decat local 800 mm, pe cand in regiunea muntoasa aceasta cantitate ajunge pana la 1200 mm.

Intervalul cel mai ploios este mai – iunie, iar cel mai uscat decembrie – februarie, cu prelungiri pana in luna martie. Caderile de precipitatii in cantitati mai mari de 30 mm in 24 ore sunt foarte frecvente pe intreg teritoriul judetului. Cea mai mare cantitate de precipitatii, 199.5 mm în 24 ore, a fost inregistrata in depresiunea intradeluroasa Mera.

Foarte frecvente sunt cantitatile cuprinse intre 40 si 80 mm in 24 ore, ceea ce arata agresivitatea mare a precipitatiilor si, implicit, rolul important pe care il are scurgerea superficiala, fie in panze, fie concentrata, in eroziunea solurilor de pe intinsul teritoriului judetului, in special a celor din regiunea dealurilor si glacisului subcarpatic.

Referitor la caderile de zapada si pastrarea lor pe sol, in regiunea muntoasa si in dealurile subcarpatice inalte aceasta persista 80 – 120 de zile, pe dealurile joase, iar pe dealurile Tutovei ramane intre 60 – 80 zile.

1.3. Flora si fauna

Cu exceptia regiunilor de campie, ce se incadreaza in domeniul silvostepei, vegetatia judetului Vrancea apartine in intregime zonei de padure.

Culmile Vrancei sunt acoperite cu molidisuri pure, inconjurate, la exterior, de un brau de bradet pur si in amestec. Din loc in loc, in portiunile mai inalte padurea face loc unor aristi de molid, ienupar si pajisti montane.

Culmile muntoase mai joase, ca si partea dealurilor vestice,sunt acoperite cu fagete montane pure sau in amestec.

In regiunea dealurilor subcarpatice, padurea si-a pastrat culmile plate si in portiunea superioara a versantilor fiind constituita din fagete-gorunete, gorunete-fagete si leanuri de deal.

In depresiuni apare stejarisul de talie pitica, petice si portiuni de fagete montane si de amestec.

In zona dealurilor Tutovei, interfluviile sunt acoperite, din loc in loc de gorunete, iar in regiunea de campie apar insule de paduri cu stejar peduncul.

Pajistile ocupa o buna parte a teritoriului pe care padurea a fost defrisata. Astfel in depresiunea submontana, intre raurile Ramnic si Ramna ele ocupa cca 80 % din suprafata terenurilor despadurite iar in depresiunea submontana Vrancea cca 60 – 80 % , cu exceptia extremitatii sudice si a unei parti din bazinul Susitei.

La nord – est de Soveja, pajistile formeaza 80 %.In dealurile inalte,la nord de Valea Putnei, pajistile se intind pe 20 – 80% din suprafata despadurita si 80% din imprejurimile Andreiasului;in depresiunea interdeluroasa Putna-Susita intre 20– 60 % ; in depresiunea interdeluroasa Mera intre 60-80%.

Aceste pajisti sunt formatiuni de Festuca pseudovina in timp ce pe terasele Susitei, intre Racoasa si Soveja,pe cele ale Putnei, intre Gagesti si confluenta cu paraul Deju, pe cele ale Zabalei la Naruja, apar asociatii de Festuca pseudovina cu diverse specii stepice.

Depresiunile submontane si zona dealurilor inalte estice cu altitudine mai mica de 800 m sunt acoperite cu pajisti cu Festuca sulcata si Agostis tenuis.

In general, vegetatia este slab intelenita, acoperirea terenului fiind de 75- 85%.

In depresiunile submontane si in zona dealurilor vestice mai inalte de 800 m, terenurile despadurite sunt acoperite cu asociatii de tipul Agostis tenuis si diverse specii .

Pozitia geografica, particularitatile reliefului si compozitia invelisului vegetal si-au pus amprenta si asupra compozitiei si raspandirii faunei. Vrancea detine un important cinegetic renumit nu numai in tara noastra dar si departe peste hotarele ei. In zona montana se intalneste cerbul, care uneori coboara pana in zona depresionara.

Ursul apare cam in aceleasi zone montane, dar cu precadere in Zboina Neagra. Aria lui de raspandire se intinde pana in Magura Odobesti. Caprioara traieste pe un spatiu foarte intins din zona montana pana in cea de silvostepa, la fel si pisica salbatica. Intre mamifere mai pot fi citate urmatoarele specii: mistretul, jderul, veverita, nevastuica, iar in zonele de dealuri si campie iepurele si ariciul.