Evaluarea unui serviciu de protecție a copilului

INTRODUCERE

Asistenţa socială este componenta non-contributivă a sistemului de protecţie socială şi reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, autorităţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane. Obiectivul principal îl constituie protejarea persoanelor care, datorită unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să îşi asigure nevoile sociale, să îşi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru participarea activă la viaţa socială. Asistenţa socială dezvoltată rapid după 1990 a avut mai degrabă un caracter fragmentat, constituit mai ales în jurul unor situaţii de criză, fără priorităţi clar stabilite. În prima perioadă după 1990 sistemul de asistenţă socială urmărea asigurarea unei protecţii minimale legislaţia adoptată în această perioadă având în vedere dezvoltarea unui sistem de beneficii pentru depăşirea perioadei de tranziţie către o economie de piaţă. De asemenea, încercarea de descentralizare rapidă care a avut loc mai ales după 1997 a generat incoerenţă organizaţională, costuri sociale ridicate, şi a scăzut capacitatea de supervizare şi control, în acelaşi timp funcţionând mai multe instituţii de coordonare pe domenii sectoriale cum sunt copiii în dificultate, persoanele vârstnice, persoanele cu handicap etc.

Anul 2001 a constituit pasul decisiv în crearea coerenţei legislative şi instituţionale fiind adoptată Legea nr.705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială, act normativ care deschide calea reformei şi dezvoltării sistemului naţional de asistenţă socială.

Principalele direcţii ale acestui nou sistem sunt:

- la nivel central, politica de asistenţă socială coordonată de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi realizată de mai multe instituţii guvernamentale cu rol sau cu unele atribuţii în domeniu (Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi alte instituţii centrale).

- - La nivel local (judeţ şi localitate) sistemul de asistenţă socială este integrat şi unitar, prin coordonarea activităţilor desfăşurate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei prin direcţiile sale teritoriale şi serviciul public de asistenţă socială din subordinea consiliilor judeţene şi locale, înfiinţat în baza Hotărârii Guvernului nr. 90/2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de asistenţă socială şi Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

CENTRUL DE ASISTENŢĂ ŞI SUPORT PENTRU FEMEIA GRAVIDĂ PREDISPUSĂ LA ABANDONUL COPILULUI a fost înfiinţat în anul 2004, prin Proiect – Programul de Servicii Sociale.

Metodologia de Organizare şi Funcţionare reprezintă setul de proceduri aplicate în cadrul serviciului de tip Centru de Zi, potrivit, Ordinului nr.24 din 22 martie 2004, pentru aprobarea Standardelor Minime Obligatorii pentru Centrele de Zi. M.O.F este elaborată în conformitate cu actele normative în vigoare în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului:

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului;

Legea nr.18/1990 pentru ratificarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile

Copilului;

O. Nr. 24/2004 privind aprobarea SMO pentru Centrele de Zi;

Hotărâre nr.1896 - 21/12/2006 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.434/2004 privind atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului;

Hotărâre nr.1434 - 02/09/2004 privind atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului;

Hotărârea de Guvern nr.77/2003 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţiei;

Legea nr. 705/2003 privind sistemul naţional de asistenţă socială;

Ordonanţa Guvernului nr.68/2003 privind serviciile sociale;

Hotărârea nr.539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituţiilor de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal, a Regulamentului – cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială, precum şi Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Guvern nr. 68/2003 privind serviciile sociale.