Analiza Structurii și Dinamicii Cheltuielilor Publice din Bugetul de Stat al României

INTRODUCERE

Finanțele publice reprezintă una din cele mai importante componente ale vieții economico-sociale a fiecărei țări. Finanțele publice sunt acele procese și relații economice prin intermediul cărora se asigura constituirea (veniturile statului) și repartizarea (cheltuielile statului) fondurilor de resurse financiare publice. Scopul constituirii și repartizării este acela de a dezvolta relațiile economice și sociale ale unei țări precum și satisfacerea nevoilor sociale.

Obiectivul principal al acestui proiect este acela de a analiza structura cheltuielilor publice din bugetul de stat al României, prin scoaterea în evidență a mutațiilor cheltuielilor publice în structura funcțională cât și economică, din perioada 2009-2011. Importanța acestei lucrări este pentru a sublinia multitudinea de direcții în care statul distribuie resursele financiare publice denumite și cheltuieli publice. Acestea sunt generate de nevoia de bani pe care o are statul în vederea îndeplinirii prerogativelor sale în toate domeniile: ordine publică, siguranță națională, apărare, educație, economie, gospodărie publică etc.

Noțiunea de cheltuială publică a apărut odată cu dezvoltarea consumului de resurse, în forma bănească, cu scopul de a satisface nevoile publice. Această noțiune este utilizată cu mai multe accepțiuni atât în teorie cât și în practică , dintre care se evocă cel mai adesea sensul juridic și cel economic.

In sens juridic , cheltuiala publică este definită ca fiind o plată a unei sume de bani din fondurile publice legată de funcționarea și crearea entităților publice, de înfăptuirea activităților cu caracter public și a celor derulate prin întreprinderile cu capital de stat.

In sens economic , cheltuiala publică desemnează relații și procese economice de repartiție a produsului intern brut, concretizate în alocarea și utilizarea resurselor financiare pentru satisfacerea obiectivelor sau acțiunilor considerate de interes public .

In concepția modernă cheltuiala publică realizează o redistribuire a produsului creat ca efecte diferențiate asupra consumului. Deci cheltuielile publice nu reprezintă doar consumuri definitive, ci și procese de realocare a resurselor, în scopul folosirii lor mai raționale, pe ansamblu asigurându-se și premise necesare recuperării, în contextul dezvoltării economiei. Realocarea resurselor financiare, ca procese de redistribuire prin cheltuieli publice (fără a reprezenta un consum public) poate fi invocată ca argument în favoarea asemuirii acestora cu cheltuielile private, considerate în principiu recuperabile pe seama rezultatului global al activităților în care sunt angajate. Cheltuielile publice se manifestă, atât în sfera activităților materiale cât și a celor nemateriale. Se concretizează prin finanțarea de acțiuni de interes public care au un conținut social cultural și de servicii generale, inclusive de apărare națională, dar pot avea și unul economic. Cu ajutorul cheltuielilor publice se realizează cea de-a doua fază a funcției de repartiție a finanțelor publice, repartizarea resurselor financiare publice pe diverse destinații.

Cheltuielile publice pot fi indicatorul cel mai utilizat pentru măsurarea gradului intervenției statului în economie. Statul este prezentat ca partener social care îndeplinește funcția de păstrare a echilibrului întregului sistem socio-economic și satisfacerea nevoilor întregii colectivități.

Cheltuielile publice se finalizează în plăți efectuate de stat, din resurse moblilizate pe diferite căi, pentru achiziții de bunuri, prestări de servicii.