Analiza Structurii și Dinamicii Resurselor Financiare Publice din Bugetul Consolidat al României

1 Structura resurselor financare publice din bugetul de stat şi din

bugetele locale - criterii şi componente (conform clasificaţiei bugetare)

Într-o economie moderna, de regulă, necesarul de resurse depăşeşte posibilităţile de procurare a acestora. De asemenea, în timp ce resursele au un caracter limitat, cererea de resurse înregistrează o tendinţă de creştere continuă. Resursele, ca elemente ale bogăţiei unei naţiuni, include în structura lor, alături de resursele materiale, umane, informaţionale, valutare, şi resursele financiare.

Resursele financiare publice reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti care se administrează de către autorităţile publice în scopul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor ce revin acestora, asigurând funcţionarea structurilor organizatorice corespunzătoare.

Veniturile publice includ resursele financiare ale administraţiei de stat,

ale asigurărilor sociale de stat şi ale instituţiilor publice cu caracter autonom.

Dimensiunea şi structura lor depind de un complex de factori, în care se includ:

- factori economici, concretizaţi în produsul intern brut şi dinamica sa;

- factori monetari, de tipul masă monetară, credit, dobândă,

concretizaţi în preţ şi evoluţia sa;

- factori sociali, respectiv educaţionali, culturali, de sănătate ş.a.;

- factori demografici, concretizaţi în numărul şi structura populaţiei şi

care determină numărul contribuabilor;

- factori politici şi militari;

- factori financiari, care se concretizează în dimensiunea cheltuielilor

publice.

Ansamblul resurselor financiare publice, este alcătuit din componente care se caracterizează prin trăsături comune, dar prezintă şi particularităţi privind formarea si utilizarea lor, generând şi efecte economico-sociale ce diferă sensibil de la o componentă la alta. Pe această bază, ele se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii:

a) conţinutul economic al veniturilor:

• venituri fiscale, adică prelevări cu caracter obligatoriu, stabilite prin

lege şi care au, de aceea, o flexibilitate redusă (condiţiile lor nu se pot

modifica decât prin lege);

Veniturile fiscale se caracterizează prin conţinutul lor de procese economice de redistribuire a produsului intern brut sau avuţiei naţionale, de la persoane fizice şi juridice, la dispoziţia autorităţilor publice.

• venituri nefiscale;

Veniturile nefiscale sunt reprezentate de veniturile obţinute de către autorităţile publice din exploatarea întreprinderilor şi proprietăţilor lor, în ipostaza de proprietar, care le dă dreptul să participe la repartiţia primară a produsului creat sau să valorifice diferite bunuri.

• resurse de trezorerie, adică împrumuturi pe termen scurt (sub forma

certificatelor de depozit, bonurilor de tezaur ş.a.) efectuate de

Ministerul Finanţelor pentru acoperirea deficitelor temporare (goluri

de casă) ale bugetelor din sistemul bugetului de stat;

Resursele de trezorerie se formează şi utilizează în contextul efectuării de către trezoreria publică a operaţiunilor de încasări şi plăţi în conturiledeschise entităţilor publice.

• împrumuturi publice pe termen mediu sau lung, sub forma

obligaţiunilor de stat sau a unor credite preluate de la organisme

financiare internaţionale, state, bănci sau consorţii bancare;

Resursele imprumutate pe termen mediu sau lung presupun, de asemenea, procese de redistribuire ale disponibilităţilor băneşti, de la deţinătorii acestora către stat, pe principiile relaţiilor de credit.

• venituri din emisiune monetară fără acoperire, cu scopul de a finanţa deficitul

bugetar şi care generează inflaţie;

Veniturile din emisiune monetară exprimă, de asemenea, procese de redistribuire a veniturilor în favoarea statului, ca si veniturile fiscale, dar într-o formă implicită greu de identificat pentru persoanele fizice şi juridice, de la care se redistribuie puterea de cumpărare.

b) ritmicitatea încasării:

• venituri ordinare sau curente, care sunt obţinute de stat în mod

obişnuit (venituri fiscale, venituri din sectorul public etc.);

• venituri extraordinare, la care se recurge în situaţii deosebite

(împrumuturi, transferuri, ajutoare etc.);

c) provenienţa:

• venituri interne, provenite din economia naţională;

Veniturile interne provin prin distribuirea şi redistribuirea produsului intern brut, şi, uneori, a avuţiei naţionale rezultate din activităţile creatoare de valoare ce se desfăşoară în fiecare ţară.

• venituri externe, provenite din străinătate;

Veniturile externe se formează, în principiu, pri redistribuirea produsului creat în afara ţării respective şi presupun transferul de valoare din exterior, de la persoane fizice şi juridice nerezidente ale statului primitor, în anumite condiţii.