Strategia și Politica Firmei

Strategia firmei – ca o concretizare a exercitării funcţiei de previziune –

exprimă ansamblul obiectivelor majore proiectate pe orizonturi mari de timp,

coroborate cu resursele care urmează a fi utilizate, modalităţile şi termenele de

realizare, astfel încât misiunea firmei să se finalizeze în condiţiile unui avantaj

economic competitiv.

Nu trebuie confundată cu managementul strategic – un proces dinamic în

cadrul căruia se iau decizii strategice, când managerii firmei prevăd şi realizează

schimbările viitoare din organizaţie, sub impactul constrângerilor (endogene şi

exogene) din mediul ambiant.

Tactica reprezintă modalitatea de punere în aplicare a strategiei, aflându-se

deci în relaţii de subordonare faţă de aceasta. Ea implică acţiuni practice prin care

firma îşi pune în valoare potenţialul său, adaptându-se condiţiilor concrete a

mediului ambiant astfel încât să se realizeze obiectivele strategice asumate.

Politica reprezintă modul prin care firma concepe dezvoltarea activităţii

sale, direcţiile de perspectivă şi acţiunile practicate, concrete, care vizează

valorificarea potenţialului său în concordanţă cu cerinţele mediului. Politica firmei

se deosebeşte de strategia acesteia prin:

- orizont: mai redus, limitat de regulă la perioade cuprinse între 6-18 luni;

- grad de detaliere: mai pronunţat, cu numeroase elemente suplimentare,

îndeosebi cu caracter opţional.

Eficacitatea activităţii unei firme, inclusiv strategia acesteia depind în mare

măsură de stadiul (faza) ciclului de viaţă în care se află firma:

Faza I. Debutul firmei implică:

- conceperea unui prototip sau punerea în aplicare a unei licenţe, patent,

concepţie, etc;

- cercetări de piaţă preliminare, identificarea surselor de aprovizionare, a

canalelor de distribuţie sau vânzare, realizarea unui parteneriat.

Faza II. Dezvoltarea firmei, caracterizată prin:

- începerea fabricaţiei sau furnizării serviciilor;

- testarea produselor pe piaţă şi declanşarea unei puternice activităţi de

marketing;

- consolidarea relaţiilor cu clienţii şi furnizorii;

- costurile sunt întotdeauna mai mari decât cele anticipate iar încasarea

veniturilor necesită perioade mai lungi de timp decât cele previzionate.

Faza III. Creştere şi expansiune, se caracterizează prin:

- continuarea amplificării rapide a vânzărilor şi profiturilor;

- apariţia oportunităţilor majore de penetrare a pieţei;

- se simte nevoia de manageri talentaţi;

- costurile fixe şi cheltuielile de marketing devansează vânzările;

- apare necesitatea majorării capitalului circulant;

- controlul de impune tot mai pregnant.

Faza IV. Stagnare sau declin, caracterizată prin:

- firma este confruntată cu probleme serioase, fiind necesare corecţii;

- nivelul vânzărilor şi/sau al profiturilor stagnează sau chiar se diminuează;

- trebuie obligatoriu depistate cauzele generatoare de dificultăţi;

- frecvent apare necesitatea unui capital suplimentar;

- se impune evaluarea firmei.

Faza V. Stare de confort, ce prezintă următoarele caracteristici:

- se realizează numai expansiuni minore pe pieţe relativ stabile;

- se pune accent pe loialitatea faţă de salariaţii proprii sau clienţi;

- se evită riscurile majore;

- se obţin profituri apreciabile, uneori chiar o tendinţă de creştere;

- proprietarii nu manifestă tendinţă de expansiune a firmei;

- în firmă se instaurează o atmosferă destinsă.

Faza VI. Schimbare a proprietarului şi/sau a formei juridice a firmei,

caracterizată prin:

- vânzarea firmei sau combinarea ei cu o altă organizaţie;

- probleme de evaluare majore;

- este necesară redefinirea rolului managementului şi a specialiştilor;

- se modifică mărimea şi structura resurselor;

- devine o prioritate pentru firmă menţinerea loialităţii clienţilor şi a

segmentului de piaţă ocupat.

Impactul mediului ambiant asupra strategiei şi politicii firmei

Mediul ambiant în care îşi desfăşoară firma activitatea se caracterizează în

general prin incertitudine, instabilitate, lipsa regulilor, modificări foarte rapide ale

pieţei, tehnologiei şi resurselor disponibile. Pentru aceasta, un bun manager trebuie

să facă o analiză macro şi microeconomică:

A. Analiza macroeconomică defineşte cadrul general în care urmează să se

lanseze, dezvolte şi să prospere viitoarea afacere, respectiv: domeniul specific în

care va fi lansată, profilul concurenţilor, forţa şi caracteristicile furnizorilor, cifra

de afaceri estimată, mărimea estimată a pieţei de desfacere, etc. Astfel, analiza

macroeconomică abordează:

- analiza climatului economic general, pentru a evita riscul înfiinţării sau a

finanţării unei afaceri căreia mediul economic îi este nefavorabil (număr mare de

afaceri similare, poziţie ostilă a cumpărătorilor faţă de produsul sau serviciul oferit,

existenţa unor reglementări restrictive, dimensiune redusă a pieţei, imposibilitatea

exportului, etc);

- analiza ramurii economice vizate, semnalată prin:

- incertitudinea tehnologică, datorată noutăţii produsului/serviciului,

respectiv alegerea variantei constructive şi a tehnologiei celei mai eficiente;

- incertitudinea strategică, datorată tot noutăţii produsului, când se

utilizează diverse strategii de promovare, de preţ, de producţie, de desfacere.