Auditul Intern

I. Conceptul de audit intern

1.Contextul aparitiei auditului intern

Utilizarea termenului de audit in acceptiunea folosita in prezent este relativ recenta si se plaseaza in perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, cand intreprinderile erau afectate de recesiune economica si trebuiau sa plateasca sume importante pentru auditorii externi care efectuau certificarea conturilor tuturor intreprinderilor cotate la bursa.

Marile intreprinderi americane foloseau deja serviciile oferite de Cabinetele de Audit Extern, organisme independente care aveau misiunea de a verifica conturile si bilanturile contabile si a certifica situatiile financiare finale. Pentru a-si indeplini atributiile, cabinetele de audit efectuau o serie de lucrari pregatitoare de specialitate si anume: inventarierea patrimoniului, inspectia conturilor, verificarea soldurilor, diferite sondaje etc., care au crescut semnificativ costurile auditarii.

Intreprinderile au inceput sa-si oraganizeze propriile Cabinete de Audit Intern, in special pentru reducerea cheltuielilor, prin prelucrarea efectuarii lucrarilor pregatitoare din interiorul entitatii, iar pentru realizarea activitatii de certificare au apelat in continuare la Cabinetele de Audit Extern, care aveau dreptul asupra unei supervizari a activitatii intreprinderilor. Pentru a distinge intre auditorii cabinetelor de audit extern si cei ai organizatiei supuse auditului, primii au fost numiti auditori externi, iar cei din urma au fost numiti auditori interni, deoarece faceau parte din intreprindere.

Cu timpul, rolul si necesitatea auditorilor interni au crescut continuu si au fost unanim acceptate, motiv pentru care acestia au simtit nevoia de a se organiza si de a-si standardiza activitatiele practice. Astfel, in anul 1941 s-a creat la Orlando, Florida, SUA Institutul Auditorilor Interni, care a fost recunoscut international. Ulterior a aderat Marea Britanie, Suedia, Norvegia, Danemarca si alte state.

In Romania, auditul intern a fost adoptat ca un termen la moda in domeniul controlului financiar, insa cu timpul s-a reusit decantarea conceptelor de control intern si audit intern.

2. Evolutia auditului intern

Scopul initial al Institutului Auditorilor Interni – I.I.A. a fost acela de standardizare a activitatii de audit intern, plecand de la definirea conceptelor, stabilirea obiectivelor si continuand cu organizarea si exercitarea acestuia.

Incepand din 1950, I.I.A. a emis norme proprii de audit intern, diferite de cele auditului extern. In timp, acestea s-au generalizat si din 1970 au devenit standarde de audit intern, care sunt intr-o permanenta miscare datorita evolutiei societatii ce se confrunta mereu cu noi provocari.

In ciuda unei evolutii spre o implicare mai mare in asistenta manageriala,construită piatră cu piatră, edificiul functiei de audit intern suferă din cauza unor contradictii si disfunctii inerente oricarui inceput. In acest sens, Jacques Renard in cartea sa avea doua explicatii foare plauzibile si anume:

- un prea mare exces de mediatizare a termnului ,,audit”, care are un impact deosebit asupra tuturor categoriilor de specialisti, cuvant la moda care da valoare si un aer savant celor care il folosesc, creandu-le impresia ca deja se află inanitea progresului si a tehnicii, prin simpla utilizarea a cuvantului AUDIT.

- auditul intern nu se numeste intotdeauna audit intern si deseori in functie de cultura orgazizatiei, de practica in domeniu, de traditii se mai folosesc termini ca: inspectie, control financiar, verificare interna, control intern.

Practicienii auditului intern constată cu satisfactie evolutia rapidă si pertinentă a acestuia, perceputa clar de toata lumea, in ciuda unor confunzii si desfunctii care mai apar; obiectivele auditului sunt atinse si el devine un ajutor de neevitat pentru manager.

Auditul intern isi va atinge obiectivele daca există un sistem de control intern organizat, formalizat, periodic, constituit din: standarde si norme profesionale, ghiduri procedurale, coduri deontologice ( nu etice), care sa sustina morala profesiunii de audit, avand in vedere faptul ca auditorul trebuie sa fie in afara oricăror bănuieli.

Auditorii interni si managerul trebuie priviti ca parteneri si nu ca adversari, avand aceleasi obiective, printre care eficacitatea actului de management si atingerea tintelor propuse. Managerii trebuie sa inteleaga recomandarile auditorilor, sa perceapa ajutorul pe care il primesc pentru stapanirea riscurilor care apar si evoluează continuu.

Auditul intern este considerat ca fiind ultimul nivel al sistemului de control intern al entitatii. Auditorii interni izolati sunt neeficienti si de aceea ei trebuie sa lucreze in echipa.

Activitatea compartimentului de audit intern se afla intr-o relatie de complementaritate cu Comitetul de Audit, respectiv:

- auditul intern ofera Comitetului de Audit o analiza impartială si profesionistă asupra riscurilor organizatie si contribuie la imbunătăţirea informării sale si a Consiliului de Administratie, in ceea ce priveste securitatea acesteia;

- Comitetul de Audit garantează si consacră independenţa autitului intern.

Profesia de audit intern se bazeaza pe un cadru de referinta flexibil, recunoscut in intrega lume, care se adapteaza la particularitatile legislative si de reglementare ale fiecarei ţări cu respectarea regulilor specifice ce guverneaza diferite sectoare de activitate si cultura organizatiei respective.

Cadrul de referintă al auditului intern cuprinde:

- conceptul de audit intern care precizează cateva elemente indispensabile:

- auditul intern efectuază misiuni de asigurare si de consiliere;

- domeniile sale de responsabilitate sunt riscul, controlul intern si administrarea entitatii;

- finalitatea auditului intern este aceea de a adauga valoare organizatiilor.

- codul deontologic, care furnizează auditorilor interni principiile si valorile ce le permit sa-si orienteze practica profesională in functie de contextul specific;

- normele (standardele) profesionale pentru parctica auditului intern, care isi gideaza auditoria in vederea indeplinirii misiunilor si in gestionarea activitatilor;

- modalitatile practice de aplicare, care comentează si explică normele (standardele) si recomandă cele mai bune practice;

- sprijinul pentru dezvoltarea profesioanla, constituit in principal din lucrări si articole de doctrină, din documente ale colocviilor, conferintelor si seminariilor.

3. Definirea conceptului de audit intern

Din analiza evolutiei functiei auditului intern, până in prezent, putem aprecia următoarele elemente de implicare in viaţa entitatii auditate, si anume:

- consiliere acordată managerului;

- ajutorul acordat salariatilor, fara a-i judeca;

- independenţă si obiectivitate totală a auditorilor.

a) Consiliere acordată managerului

Auditul intern reprezinta o functie de asintenta a managerului, pentru a-i permite sa-si administreze mai bine activitatile. Componenta de asistenţă, de consiliere atasata a auditului intern il distinge categoric de orice actiune de control sau inspecţie si este unanim recunoscută ca avand tendinte de evolutie in continuare.

Auditul intern este aproape de fiecare data responsabil, precum agentul fiscal care conciliază si rezolvă problemele legate de impozite si taxe. Responsabilul, managerul este consiliat de auditorul intern pentru a gasi solutii de rezolvare a problemelor sale, intr-o cu totul alta manieră, in sensul că prin dispozitiile luate să asigure un control mai bun al activitatilor, programelor si actiunilor sale.

Profesionalismul auditorului intern il reprezinta arta si maniera de a emite o judecata, de valoare asupra instrumentelor si tehnicilor folosite, cum ar fi: reguli, proceduri, instructiuni, sisteme informatice, tipuri de organizare, ş.a. , care inseamna ansamblul activitatilor de control utilizate de managerul institutiei sau responsabilul unui loc de munca, recunoscut de specialisti drept control intern.

Rolul auditorului intern este acela de a asista managerul pentru abordarile practice succesive deja elaborate prin analiza asamblului să contribuie la imbunatatirea sistemului de control intern si a muncii cu mai multa securitate si eficacitate.