Controlul financiar ulterior

Controlul financiar ulterior este activitatea specifică de urmărie a întregului proces de folosință a mijloacelor materiale și bănești, în toate etapele de producție și circulație, practicate de către organele financiare specializate. Controlul financiar ulterior este un mijloc important în identificarea deficiențelor și în stabilirea măsurilor pentru consolidarea disciplinei financiare, recuperare și descoperire a daunelor, precum și tragerea la răspundere a celor culpați de încălcarea legii.

Ținând cont de momentul efectuării sale, acest tip de control este unul postoperativ, ulterior desfășurării operațiunilor care fac obiectul verificării. Printre altele, controlul financiar ulterior este o formă principală de exprimare a controlului financiar în general. Acesta vizează oportunitatea, legalitatea și eficiența unui plan de operațiune, stopându-le doar pe alea care nu îndeplinesc aceste cerințe obligatorii.

Scopul acestui studiu este de a scoate în evidență avantajele pe care le are controlul financiar ulterior în corectarea abaterilor și a disfuncționalităților, inclusiv în reîntregirea patrimoniului păgubit și în buna administrare a acestuia, fiind regăsit atât în domeniile publice, cât și private.

Capitolul I: Metodologia de exercitare a controlului finanicar ulterior

Înainte de începerea propriu-zisă a controlului, se efectuează pregătirea amănunțită a personalului cu atribuții de control, în acest scop, urmărindu-se următoarele aspecte:

- analiza cadrului normativ ce reglementează operațiunile supuse controlului și domeniile de desfășurare;

- atât inventarierea, cât și evaluarea elementelor, pot fi realizate ori cu proprii salariați ai unității, ori în baza unui contract de prestări de servicii încheiate cu persoane fizice sau juridice având pregătirea corespunzătoare;

- studierea performanțelor unității controlate și diferențierea acestora cu alte entități similare;

- aprofundarea problemelor și a obiectivelor din tematica cadru, fixarea fiecărui membru al echipei și domeniului în care va executa verificarea;

- este indicată sistarea operațiunilor de intrare-ieșire a tuturor bunurilor supuse inventarierii;

- verificarea actelor de control anterioare și modul cum s-a stabilit îndeplinirea măsurilor reglementatoare.

Repartizarea obiectivelor de verificare se face de către șeful de echipă a controlului, astfel încât fiecare organ de control (inspector, revizor, etc.) să îndeplinească în mod corespunzător sarcina și totodată să răspundă de rezultatele acțiunii.

O primă condiție în începerea controlului este modul de urmărire a procesului prin care au fost aduse la îndeplinire măsurile fixate pentru remedierea deficiențelor observate la verificările anterioare, efectuate de serviciile de control, precum și alte autorități. Obligația organelor de control este de a consulta actele de control menționate în Registrul unic de control, pentru a înțelege obiectivele și perioadele verificărilor anterioare, constatările executate și măsurile stabilite.

Echipa de control are sarcina ca pe parcursul verificărilor să înștiințeze conducerea unității asupra deficiențelor constatate , iar acestea să urmărească cum se manifestă controlul.

Organele de control sunt obligate ca pe parcursul cercetărilor ce se desfășoară, să direcționeze salariații unității controlate în problemele de specialitate care îndeplinesc obiectul controlului. Îndrumarea se desfășoară la locul de muncă al salariaților a căror activitate se controlează, pe măsura observării deficiențelor, supraveghindu-se să se asigure înțelegerea și utilizarea corectă a dispozițiilor ce reglementează problemele obiectului de control și a orientării asupra modului în care trebuie să se execute sarcinile în viitor.

Formele controlului se îmbină sistematic, acționând convergent, se completează reciproc, realizând împreună un sistem general, integrat și cu caracter inseparabil asupra tuturor domeniilor de activitate, garantând desfășurarea acestora în conformitate cu programul fixat, după ordinele și hotărârile date de Adunarea Generală a Acționarilor, Consiliul de Administrație, Comitetul de Direcție și fundamentele stabilite prin instrucțiunile și normele de lucru emise, deținând un rol activ în obținerea unor efecte economice superioare.

În sistemul de control ulterior, pentru realizarea obiectului de activitate, se folosesc surse de informare: atât sistemul de evidență tehnico-operativă și contabilă, cât și documentele primare utilizate în activitatea bancară, potrivit normelor specifice aprobate.

Documentele și operațiunile sunt controlate, în totalitate sau prin sondaj, începând de la ultima verificare similară, în raport cu valoarea, volumul și natura operațiunilor, posibilitățile de încălcare a reglementărilor, înregistrare greșită sau fraudă, condițiile de arhivare și păstrare, precum și de cadența abaterilor constatate anterior, incluzându-se în control un număr reprezentativ de repere pe care le afișează în ansamblul activității desfășurate pe problema respectivă și care să permită formularea unor concluzii fundamentale asupra respectării explicațiilor de lucru și ale actelor normative din domeniul financiar, bancar, gestionar și contabil.

În cazul în care se constată pagube, controlul se va extinde pe toată perioada, potrivit legii (Codul muncii, hotărârile legale privind activitatea gestionară), sunt trase la răspundere persoanele vinovate și pot fi luate măsuri de recuperare.

Controlul documentelor se face atât sub aspectul conținutului, cât și al formei.