Echilibrul Bugetar

Activitatea economica se desfasoara in fiecare tara potrivit unui mecanism propriu, numit mecanism economic. Acesta reprezinta un sistem de metode de conducere economica, de obiective ce determina conducerea si de structuri organizatorice (institutionale, suprastructurale, juridice) prin care se efectueaza conducerea.

Principala functie a acestui mecanism este cea de conducere si reglare a proceselor economice, conditionate de raporturile de interese. Un rol important in realizarea acestei functii revine pietei concurentiale, pe care se regleaza raportul de interese prin participarea agentilor economici la formularea cererii si a ofertei, la infaptuirea lor si a echilibrului economic. In acest context un rol important ii revine si statului, in doua ipostaze: agent economic prin nimic deosebit de ceea ce reprezinta (ca drepturi, atributii si obligatii) oricare alt agent economic, dar si ca autoritate publica ce creeaza si executa cadrul legislative si poate influenta derularea mecanismului economic prin insasi forta economica , precum si prin parghiile economic-financiare la care poate apela, ca de exemplu: parghia fiscal, parghia vamala, parghia cheltuielilor publice, la care se adauga si cele generate de piata insasi, respective pretul, costul, profitul, dobanda s.a.

Bugetul de stat este o categorie fundamentala a stiintei finantelor, legata de existent statului si a mecanismului pietei. Sub aspect formal, bugetul de stat este o lista de venituri si cheltuieli ale statului, referitoare la un anumit interval de timp, de regula un an.

In fiecare stat sunt elaborate mai multe categorii de bugete, alcatuind un sistem al bugetelor, diferentiat ca structura de la stat la stat in raport cu structura organizatorica a respectivului stat:e stat unitar (Romania, Franta, Japonia) sau stat federal (Germania, Elvetia, SUA, Rusia s.a). In Romania in sistemul unitar de bugete se include, potrivit Legii finantelor publice (nr. 72/1996): bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele fondurilor special, bugetul trezoreriei statului, bugetele altor institutii cu caracter anonim. Acest sistem unitar de bugete constituie bugetul de stat consolidate.

Soldul bugetului, deficit sau excedent, are influenta in primul rand asupra masei monetare (dimensiune, dinamica, putere de cumparare), iar, prin intermediul pietei monetar-valutare, asupra pretului banilor, a raportului intre cererea si oferta de bani, a cursului de schimb etc. Teoria economica moderna evidentiaza impactul variatiei soldului bugetului asupra cresterii economice, dinamicii investitilor si dinamicii balantei comerciale (Keynes), aspura ratei somajului si a gradului de ocupare a fortei de munca (Philips), asupra consumului (Slutski) etc. Reglarea prin soldul bugetului sta la baza teoriei bugetului cyclic, inspiratie dupa efectele economic-financiare generate de fazele ciclului economic: deficitul fazei de recesiune este sustinut (finantat) prin excedentul fazei trecute de expansiune/boom sau ca o prelevare asupra excenetului viitoarei faze de expasiune/boom. In anii ’70 ai secolului XX , Scoala din Chicago, mai ales prin Milton Friedmam, a relatat idea liberalismului economic, criticand interventionalismul statal bugetar si sugerand dereglementarea economica drept soltutie a incurajarii dezvoltarii economice: prvatizarea, respective diminuarea sectorului economic de stat, reducerea fiscalitatii, libertatea preturilor, diminuarea cheltuielilor bugetare de facture economica, diminuarea deficitelor bugetare.

In conceptia liberalismului economic clasic, regula de aur a gestiunii financiare era echilibrul bugetar, dezechilibrul era privit ca un semn al incapacitatii managementului financiar.

In perioada postbelica, opiniile de inspiratie Keynesista, sustin posibilitatea mentinerii macrostabilitatii economice prin dezechilibre bugetare, deficitul devenind astfel un instrument al relansarii si prosperitatii economice. Gestiunea guvernelor care inchid bugetul cu deficit nu trebuie sa fie condamnata, intrucat deficitele bugetare au siefecte benefice: guvernul cheltuind mai mult pentru proiecte de investitii, creatoare delocuri de munca si/sau prestatii sociale (ajutoare, alocatii), stimuleaza cererea, consumul,dezvoltarea activitatilor si a veniturilor viitoare, marindu-se astfel baza impozabila inperspectiva.

Analiza keynesiana a condus la integrarea finantelor publice in activitatea economica generala. Bugetul de stat a devenit un instrument esential al politiciieconomice, o parghie foarte utila in asigurarea echilibrului economic.

Conform doctrinei interventioniste se impune cresterea eficientei masurilor financiare, politica bugetara actionand in directia infaptuirii obiectivelor de politica economica. Frecventa si amplificarea fenomenelor de criza, somaj, inflatie si necesitatea relansarii economice au condus la intensificarea folosirii instrumentelor bugetare simonetare in scopul echilibrarii economiei. Astfel, statul intervine crescand sau micsorandcererea de consum a populatiei ori a investitiilor.

Echilibrarea bugetului

Principiul echilibrului bugetar presupune acoperirea integral, in intervalul anului bugetar, a cheltuielilor din veniturile ordinare. Principiul capata conotatia echilibrul bugetar annual si, prin extensie, a echilibrului bugetar pe tot parcursul anului bugetar.

In practica economica s-au intalnit si se intalnesc adesea situatii in care dificutlatile economiei, conjuctura nefavorabila, amploarea angajarii cheltuielilor publice etc, au facut si fac imposibila aplicarea principiului echilibrului bugetar. Acest neajuns a fost dublat in unele tari de prevederi legislative care interzic aprobarea unui buget ordinar deficitar.