Estimarea Sensibilității Profitului și Rentabilității în Raport cu Factorii de Influență

IntroducereaAnaliza activităţii economico-financiare a întreprinderii este unul din cele mai complexe domenii a activităţii economice desfasurate în cadrul unei întreprinderi ,şi în acelaşi timp ea stă la baza acestei activităţi.

Un director bun trebuie să posede profunde cunoştinţe în domeniul gestiunii întreprinderii pentru a putea scoate întreprinderea din impas în orice moment. Cu atît mai mult că perioada actuală de tranziţie la economia de piaţă este o perioadă instabilă atît la nivel macro cît şi microeconomic, din care cauză întreprinderea întîmpină multe dificultăţi în „calea activităţii” sale.

Pe baza practicii internationale are loc trecerea la noul sistem de analiză a activităţii întreprinderii menit să asigure reflectarea obiectivă a relaţiilor de piaţă apărute în Republica Moldova, care necesită evidentierea domeniilor de analiză în baza axei Cost – Volum – Profit .

Pentru aceasta vom delimita scopul şi aria de cuprindere a informaţiei prelucrate şi furnizate de aceste compartimente ale analizei economico - financiare, cât şi utilizatorii acestor informaţii. Aşa de exemplu, pentru managerii de toate nivelurile ai întreprinderilor producătoare, principala sursă de furnizare a informaţiei necesare luării deciziilor o reprezintă anume analiza economico-financiara.

Performanţele adeseori nesatisfăcătoare ale procesului decizional îşi au explicaţia, în parte, într-o tendinţă aproape irezistibilă, de a „birocratiza“ activităţile şi etapele inerente procesului decizional şi de a-l transforma într-un exerciţiu tehnocratic prin care se încearcă „prezicerea“ viitorului şi „pregătirea“ pentru acesta.

Se estimează că, printr-un tratament mai complet al problemelor incertitudinii pe baza gestiunii legale şi eficiente a riscului, procesul managerial se îmbunătăţeşte substanţial, realitate ce conduce la creşterea performanţelor deciziilor adoptate. Rămâne totuşi deschisă întrebarea: care este cel mai bun mod sau care este cea mai bună strategie de management la care orice conducător ar trebui să apeleze pentru a dirija destinul firmei (entităţii) pe care o conduce?

În contextul actual în care procesele economico-sociale se caracterizează, mai mult decât oricând, prin evoluţie rapidă, instabilitate şi diversificare, modul de abordare clasic, potrivit căruia echilibrul instantaneu este considerat ca fiind o proprietate a acestora, trebuie înlocuit cu o concepţie nouă în care criteriile de referinţă sunt dezechilibrul, riscul, incertitudinea şi iraţionalul.

Oferind şansa unei mai bune asigurări a progresului, această nouă viziune presupune atât posibilitatea alegerii unui model raţional de acţiune din diversitatea celor existente la un moment dat, cât şi acceptarea revizuirii deciziei pe parcursul implementării ei, pe baza noilor informaţii despre evoluţia indicatorilor financiari şi impactul lor asupra rezultatelor prognozate.

În realitate, managerul porneşte de la stabilirea unui anumit grad de acceptabilitate pentru o soluţie şi apoi alege dintre variantele identificate pe cea care atinge acest prag. Cu toate că numeroasele studii efectuate au arătat că performanţe înalte au obţinut decidenţii care şi-au asumat cele mai mari riscuri, încă nu se poate vorbi de manageri care să manifeste o preocupare şi o înclinaţie constantă şi cuprinzătoare faţă de risc.

Pe bună dreptate se poate afirma că orice activitate decizională înglobează şi un număr oarecare de factori ce rezultă din realitatea că obiectul acesteia activităţi este situat în viitor. Timpul relativizează informaţia astfel că oricât am crede în calitatea şi actualitatea acesteia, inevitabil va deveni depăşită la un moment ulterior. Mergând pe această logică rezultă că în procesul decizional nu se realizează altceva decât nişte aproximări, dar orice aproximare este mai bună decât absenţa acesteia, iar acceptarea riscului şi a incertitudinii îi apropie pe decidenţi de situaţiile întâlnite în realitate.