Evaziunea Fiscală în Contextul Economiei Subterane

1. Conceptul de economie subterană

Evaziunea fiscală este întâlnită, atât în cadrul economiei „de suprafaţă”, dar mai ales în cel al economiei subterane, unde fenomenul este generalizat.

Economia subterană a ajuns în atenţia specialiştilor încă din anii ‘60, când fenomenul a luat o amploare deosebită. Prima lucrare în care este sesizată şi făcută publică, la nivel de specialişti, problematica referitoare la economia subterană, aparţine americanului P. Gutmann, care, în anul 1977, aprecia că activitatea economică neînregistrată statistic nu mai poate fi considerată o entitate neglijabilă. În ceea ce priveşte motivaţia acesteia, V. Tanzi vede dezvoltarea economiei subterane ca produs a două mari categorii de factori: cei legaţi de dorinţa de a evita impozitele, şi cei legaţi de dorinţa de a evita regulile şi restricţiile guvernamentale.

Apărând în literatura de specialitate sub diverse denumiri (peste 20): economie ocultă, ascunsă, disimulată, paralelă, anexă, periculoasă, fantomă, invizibilă, neoficială, ocultă, duală, cash, informală, secundară, ilegală, gri, din umbră, nemăsurată, contraeconomie, etc., economia subterană există, într-o măsură mai mare sau mai mică, în toate ţările lumii, bucurându-se de o existenţă perenă, deşi, ca domeniu de cercetare este un domeniu nou, „tânăr”, ceea ce explică şi lipsa unui acord între specialişti, măcar în ceea ce priveşte denumirea fenomenului.

Dificultatea definirii economiei subterane, generată de diversitatea activităţilor pe care ea le reuneşte, de faptul că acestea variază în funcţie de particularităţile în spaţiu şi timp, specifice acestui tip de economie, au făcut ca în literatura de specialitate să apară o multitudine de definiţii, mai largi sau mai restrânse. Considerabile ca număr, aceste definiţii exprimă, în principal, opoziţia economiei subterane faţă de modul de producţie dominant (economia oficială), de legalitate sau de respectul faţă de regulile în vigoare, sub conceptul de economie subterană fiind reunite, în sens larg, acele activităţi a căror existenţă nu este cunoscută (contabilizată) în mod oficial şi ale căror venituri nu fac obiectul declaraţiilor fiscale.

În context naţional se poate practica o varietate de definiţii ale economiei subterane, dar pe scară internaţională se caută acceptarea unei definiţii universale. În acest sens, s-a convenit ca definiţia dată economiei subterane să includă două aspecte:

1. economia subterană este cea care „scapă” înregistrărilor statistice şi cuantificării precise;

2. activităţile din economia subterană trebuie să fie exprimate în termeni ai P.I.B., aceasta permiţând compararea, ca mărime, a economiei subterane cu P.I.B.-ul măsurat oficial.

În general, se apreciază că, în ţările dezvoltate economic, activităţile legale nedeclarate, în vederea sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, constituie cea mai importantă parte a economiei subterane, în timp ce, în ţările slab dezvoltate, deoarece autoconsumul este foarte puternic iar posibilităţile de a înregistra statistic toate activităţile sunt reduse, producţia necontabilizată în mod convenţional (neoficială licită) este foarte importantă, depăşind, adesea, economia oficială.

În România, evaziunea fiscală frauduloasă reprezintă o parte importantă a economiei subterane. Dacă, pentru alte ţări, ponderea acestor componente ale economiei subterane reprezintă circa o jumătate până la două treimi, în ţara noastră, această parte din întreg este probabil mai mare, din cel puţin două motive:

-crima, prostituţia, drogurile, spălarea banilor nu sunt încă la dimensiuni foarte mari

-condiţiile pentru fraudarea fiscului şi o conjunctură favorabilă evaziunii sunt deosebit de propice pentru ca acest fenomen să capete dimensiuni mari şi ritmuri ascendente relativ înalte, superioare celor ale creşterii economice oficiale.

2.Dimensiunile, cauzele şi consecinţele economiei subterane

Sfera tuturor activităţilor pe care le include această economie, dar mai ales, amploarea ei, rămân în mare parte necunoscute, datorită fluidităţii, dinamicii, flexibilităţii sale în raport cu realitatea economică. Cuantificarea exactă a nivelului acestei economii este o sarcină imposibilă, cu toate acestea, unii experţii consideră că ponderea tranzacţiilor ilicite în P.I.B. este în jur de 15-20% în Marea Britanie, 30% în Italia, 20% în Germania, 26% în SUA.

În numărul din 28 august 1999, prestigioasa publicaţie engleză The Economist aprecia că nivelul economiei subterane în lume poate fi estimat la cifra de 9.000 miliarde dolari, suma reprezentând ambele tipuri de venituri ilegale, cum ar fi muncile plătite cu bani lichizi (eludând sistemul de impozitare), respectiv beneficiile obţinute din activităţi ilicite, cum ar fi drogurile şi prostituţia.

Fiabilitatea cifrelor prezentate este, însă, o problemă extrem de dificilă, confirmarea sau infirmarea lor neputând fi făcută de o manieră care să se bucure de un anumit consens .

Cert este, însă, că acest sector de activitate se dezvoltă în ritmuri greu de atins de sectorul oficial, ajungând să reprezinte, astăzi, o parte substanţială a activităţii economice globale, atât în ţările est-europene cât şi în cele occidentale, de aceea, importanţa cunoaşterii dimensiunilor, cauzelor şi consecinţelor sale asupra activităţilor oficiale este de necontestat.