Evoluția datoriei publice din România

Datoria publică cuprinde totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, ce provenin din împrumuturi contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la diverşi creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente.

Obligaţiile reprezintă angajamente ce decurg din contractarea împrumuturilor, şi anume: rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor, a unor avantaje speciale acordate creditorilor. Datoria publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică guvernamentală şi datoria publică locală.

În ceea ce priveste formele datoriei publice, menționate anterior, acestea se prezintă astfel:

• datoria publică guvernamentală, reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în numele țării, de pe piețele financiare;

• datoria publică locală, reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale autorităților administrației publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe piețele financiare.

În concepția lui Iulian Văcărel, datoria publică cuprinde „totalitatea sumelor împrumutate de autoritățile publice centrale, de unitățile administrativ-teritoriale și de alte entități publice, de la persoane fizice sau juridice pe piața internă și în străinătate și rămase de rambursat la un moment dat ”. O altă accepțiune dată datoriei publice de literatura de specialitate este: „totalitatea obligațiilor bănești pe care statul le are la un moment dat față de creditorii interni și externi, rezultate din împrumuturi din moneda națională și în valută, pe termen scurt, mediu și lung, contractate de stat în mod direct sau garantate de către acesta, inclusiv obligațiile față de trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar sau acoperirea deficitelor bugetului de stat ”.

Așadar, datoria publică semnifică totalitatea datoriilor statului față de creditorii săi externi și interni la un moment dat. Se întâlnesc mai multe forme ale datoriei publice, după cum se va constata și în cele ce urmează.

Datoria publică internă, contituie o obligație irevocabilă și necondiționată a statului de a rambursa împrumuturile contractate în moneda națională, de a plăti dobânzile, câștigurile și alte costuri aferente, fiind reprezentată de împrumuturi la care subscriu creditori de pe propria piață.

Datoria publică internă, este determinată de:

• împrumuturile pe termen scurt, contractate de stat, de la Banca Națională, pentru echilibrarea bugetului de stat și care se rambursează în cursul anului;

• emisiunea de bonuri de tezaur în scopul echilibrării bugetului de stat, rambursabile din resurse bugetare până la finele anului;

• plasarea de înscrisuri, prin subscripție publică, pe termen mediu și lung, în scopul procurării resurselor bănești necesare pentru acoperirea deficitului bugetar anual;

• garanțiile care se acordă de stat pentru credite bancare interne primite de anumite unități economice și administrativ teritoriale în scopul satisfacerii unor nevoi de dezvoltare economică;

• utilizarea pe termen scurt a disponibilităților din conturile Trezoreriei.

De asemenea, pentru a stabili în ce măsură economia unei țări va fi afectată de un nivel ridicat al îndatorării, în cazul manifestării unor șocuri economice și financiare externe, s-au elaborat o serie de indicatori, numiți indicatori de apreciere a datoriei publice.

Acești indicatori de apreciere a datoriei publice interne sunt dați de :

• gradul de îndatorare a statului, ce se determină ca raport procentual între cuantumul datoriei publice și PIB, iar cu cât acest indicator are o valoare mai mare, cu atât țara este mai îndatorată;

• datoria publică internă angajată, ca totalitate a obligațiilor asumate de stat față de creditorii interni și nerambursate în momentul realizării analizei;

• datoria publică angajată pe locuitor, văzută ca raport între mărimea absolută a acesteia și numărul locuitorilor unei țări;

• serviciul datoriei publice interne în mărime absolută;

• ponderea seriviciului datoriei publice interne în PIB sau în totalul cheltuielilor bugetare;