Extinderea zonei euro. precondiții și pericole

Introducere

Gradul de integrare economică în Uniunea Europeană variază. Toate țările Uniunii Economice fac parte din ceea ce numim Uniune Economică Monetară, formând o piață comună, cunoscută și sub denumirea de piața unică. Toate statele își coordonează strategiile economice pentru a susține obiectivele UEM. Atunci când criteriile de convergență economică sunt îndeplinite, adoptarea euro ca monedă unică reprezintă o obligație înscrisă în tratatele UE. O serie de țări UE au atins deja un grad de integrare mai ridicat, și ca urmare, au adoptat moneda euro. Aceste țări formează zona euro și, pe lângă moneda unică, ele dețin și o politică monetară unică dusă de Banca Centrală Europeană.Țările UE care nu fac parte din zona euro își mențin propria monedă și își desfășoară propria politică monetară.

Așadar, gradul de integrare economică în cadrul UEM reprezintă un hibrid între piața unică, cu norme comune privind produsele, libera circulație a bunurilor, a capitalurilor, a forței de muncă și a serviciilor, și Uniunea Economică și monetară, adică o piață unică, cu o monedă unică și o politică monetară comună. Pentru a atinge integrarea economică deplină, toate țările UE ar trebui să se alăture zonei euro și să își armonizeze politicile fiscale, inclusiv impozitarea, precum și alte politici economice.

Zona euro are o monedă unică și o singură politică monetară, iar procesul de luare a deciziilor este independent și are loc la nivel central. Banca Centrală Europeană (BCE) și băncile centrale din toate țările UE formează Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). Deciziile privind politica monetară practicată în zona euro pot fi luate doar de către Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene, care este format din guvernatorii băncilor centrale naționale din țările UE care au adoptat euro și din membrii Comitetului executiv al BCE.

Euro este moneda unică creată de Uniunea Europeană, devenind monedă oficială la 1 ianuarie 1999, iar bancnotele și monedele au fost puse în circulație la 1 ianuarie 2002. S-a optat pentru această denumire la Consiliul European de la Madrid (1995), iar în 1997 a fost luată decizia utilizării unei prescurtări pentru euro (EUR) și a unui simbol (€), cele două linii paralele semnificând stabilitatea monedei unice.

Moneda euro este o monedă internațională puternică și atractivă la nivel mondial, precum dolarul american sau yenul japonez. Această putere a monedei este datorată angajamentului țărilor din zona euro, a modului ferm și vizibil în care BCE gestionează politica monetară, a dimensiunii și ponderii zonei euro, în ansamblul său.

Zona euro a dat naștere unuia dintre cele mai mari și mai puternice blocuri comerciale din lume, putând fi comparată cu economia Statelor Unite. În prezent, doar 17 țări din cei 27 de membri ai UE fac parte din zona euro. Moneda unică europeană creează o a doua piață ca mărime din lume care folosește aceeași monedă, după Statele Unite, în ceea ce privește producția totală (deținând 1/5 din producția globală). Europa reprezentând “casa mai multor oameni (consumatori, investitori și plătitori de impozite) uniți printr-o singură monedă”.