Extinderea zonei euro - Precondiții și pericole

Euro reprezintă partea integrantă a procesului unificării politice europene. Procesul de unificare a început în anul 1946 când Winston Churcill a creat Statle Unite ale Europei în speranța de a aduce fericire, prosperitate și glorie oamenilor de pe continentele devastate.

Această idee a început să funcționeze în anul 1952 când 6 țări vest-europene au creat Comunitatea a Cărbunelui și Oțelului deoarece acestea erau cele mai puternice resurse. Țările participante au fost Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda. Ele doreau să partajeze resursele de oțel și de cărbune pentru a preveni noi razboaie. Această idee a intrat în vigoare prin Tratatul de la Paris și a avut o durată limitată de 50 de ani. CECO a încetat să existe în 23 iulie 2002 însă responsabilitățile și bunurile sale au fost preluate de CE.

După 6 ani a luat naștere Comunitatea Economică Europeană în scopul reducerii barierelor comerciale precum și coordonării politicii în domeniul transportului și agriculturii. Un alt scop a fost libera circulație a forței de muncă și a capitalului statelor membre dar cel mai important menținerea păcii în Europa occidentală.

La sfârșitul anilor 60 când marca germana și francul francez încep să se devalorizeze se aduce în discuție termenul de “Uniune Economică Europeană“ în raportul Werner. America nu dorește să ia parte la acest plan deoarece nu dorea să își riște rezervele de aur. După lungi dezbateri se înființează Actul Europei unice prin care se promite înlăturarea controalelor de frontier, a tarifelor, a vămilor și a restricțiilor legate de capital și de forță de muncă.

Pentru început euro a debutat ca moneda unică în 11 state urmand ca prin 6 valuri să se ajungă la 19 țări participante.

1.2 State participante

Euro este monedă oficială a 19 dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene iar impreună formează „Zona Euro”. Cele 19 state sunt:

- Austria din 1 ianuarie 1995

- Belgia din 1 ianuarie 1958

- Cipru din 1 mai 2004

- Estonia din 1 mai 2004

- Finldanda din 1 ianuarie 1995

- Franța din 1 ianuarie 1958

- Germania din 1 ianuarie 1958

- Grecia din 1 ianuarie 1891

- Irlanda din 1 ianuarie 1973

- Italia din 1 ianuarie 1958

- Letonia din 1 mai 2004

- Lituania din 1 mai 2004

- Luxemburg din 1 ianuarie 1958

- Malta din 1 mai 2004

- Portugalia din 1 ianuarie 1986

- Slovacia din 1 mai 2004

- Slovenia din 1 mai 2004

- Spania din 1 ianuarie 1986

- Țările de jos din 1 ianuarie 1958

Excepțiile sunt:

- Republica Turcă a Ciprului de Nord din Cipru

- Noua Caledonie, Polinezia franceză, Wallis șă Futuna din Franța

- Busingen din Germania

- Campione d’Italia din Italia

- Aruba și Antilele Olandeze din Olanda

Pe lângă aceste 19 state participante la Zona Euro mai sunt și 4 micro-state care prin acordurile monetare încheiate cu vecinii lor, fac și ele parte din această zona. Statele sunt Andorra, Monaco, San Marino și Vatican.

Fără să acordul UE utilizează moneda euro și Kosovo și Muntenegru.

1.3 Monede și bancnote

Numele “Euro” a fost adoptat la 16 decembrie 1995 la reuniunea Consiliului European de la Madrid. Au mai fost și alte propuneri însă au fost respinse datorita conotațiilor naționale. Celelalte propuneri au fost „ducat” , „ecu” , „florin” , „franc” , sau euro ca prefix la valutele existente. Într-un final s-a decis ca denumirea monedei să fie aceeași în toate limbile Uniunii Europene și să fie ușor de pronunțat. Denumirea trebuia să fie simplă și reprezentativă pentru Uniunea Europeană. Sunt utilizați atat la plural cât și la singular termenii de euro și cent.

Simbolul € provine de la inițiala continentului europa. Cele 2 bate paralele reprezintă stabilitate și siguranță. Creatorii s-au inspirit de la grecescul epsilon deaorece Grecia este leagănul civilizației europene.

Bancnotele nu au o față care să reprezinte proveniența lor. Fiecare imagine de pe fiecare bancnotă reprezintă o perioada anume din istoria Europei. Imaginile reflectă Clasicismul, Romantismul, Goticul, Renașterea, Barocul, epoca fierului și sticlei și perioada modernă. Aversul fiecărei bancnote indică o fereastră sau o poartă care să caracterizeze una din perioadele istorice. Stele aurii care formează un cerc și reprezintă uniunea popoarelor europei. Numărul acestora nu au nici o legatură cu numărul de state , ele reprezentând simbolul perfecțiunii și unității. Reversul bancnotelor indică un pod pitoresc alături de o hartă a Europei.