Impactul Impozitării Profitului asupra Activității Întreprinderii

Introducere

Societatea nu poate exista în absenţa impozitelor, a căror necesitate este statuată, pe de o parte, în Constituţie, şi pe de altă parte, demonstrată în decursul istoriei.

Impozitul pe profit constituie una din sursele importante de alimentare a bugetului cu venituri, fiind un impozit direct cu caracter obligatoriu şi permanent din categoria veniturilor fiscale. Pentru agenţii economici, impozitele pe care le plătesc statului reprezintă elemente de presiune fiscală, cu atât mai accentuate cu cât ponderea lor în valoarea adăugată realizată este mai mare.

Calculul bazei de impunere şi cotele de impozit s-au modificat de la o perioadă la alta, respectând principiile impunerii valabile pentru toate impozitele.

Modificările în tehnica de impunere a profitului au vizat permanent folosirea impozitului pe profit ca sursă de venit bugetar şi pârghie fiscală în economie. Prin facilităţile fiscale acordate s-a dorit stimularea dezvoltării sectorului privat şi atragerea capitalului străin.

Contribuabilul onest şi cu spirit civic vede în impozit “un rău necesar” şi consimte la plata acestuia. Când însă impozitele depăşesc anumite limite, iar contribuabilii resimt din plin povara fiscală care îi apasă, comportamentul normal, în economie şi societate, este paralizat, conducând la inhibarea iniţiativei particulare, a motivaţiei de a munci sau, mai grav, la adevărate revolte fiscale.

Luând în calcul toate aceste aspecte, statul trebuie să impună un nivel al impozitului pe profit care să nu depăşească pragul acceptabil de către agenţii economici. În acest sens, impozitul pe profit nu trebuie să devină o ”povară” fiscală care să ducă la inhibarea activităţii întreprinderilor private. Din acest motiv, statul trebuie să fie atent la toate aceste direcţii atunci când stabileşte rata fiscalităţii, conştient fiind de repercusiunile asupra întregii economii naţionale. 

Capitolul I

Elemente tehnice ale impozitului pe profit

1.1. Contribuabilii impozitului pe profit

În principiu, aceştia sunt:

-persoane juridice române

Acestea datorează impozit pentru profitul realizat din orice sursă, atât din România, cât şi

din străinătate.

În această categorie se includ: regiile autonome, indiferent de subordonare, companiile naţionale, societăţile naţionale, societăţile comerciale, societăţile agricole şi alte forme de asociere agricolă sau personalitate juridică, organizaţiile cooperatiste, instituţiile financiare şi cele de credit, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice altă entitate care are statut legal de persoană juridică.

-persoane juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România

Din această grupă fac parte: companiile, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile şi orice entităţi similare, înfiinţate şi organizate în conformitate cu legislaţia unei alte ţări. Aceste persoane juridice străine devin subiect al impunerii atunci când îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unui sediu permanent din România, de la începutul activităţii sediului.

-persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi în România într-o asociere fără personalitate juridică

În acest caz, impozitul se aplică asupra părţii din profitul impozabil al asocierii, atribuibile fiecărei persoane.

-persoanele juridice române asociate cu persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică. În acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică română, impozitul pe profit aplicându-se asupra părţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

-persoanele juridice străine care realizează venituri:

- din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România;

- din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană

juridică română.

În această situaţie, impozitul se aplică asupra profitului impozabil aferent acestor venituri.

Scutiri de la plata impozitului pe profit:

1) trezoreria statului;

2) instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi disponibilităţile realizate potrivit Legii nr. 500/2002;

3) fundaţiile române;

4) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit legii;

5) cultele religioase, pentru veniturile realizate din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult;

6) cultele religioase, pentru veniturile realizate din activităţi economice care sunt utilizate pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil;

7) asociaţiile de proprietari;

8) persoanele juridice române care plătesc impozit pe veniturile microîntreprinderilor;

9) fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

10) fondul de compensare a investiţiilor;

11) Banca Naţională a României, începând cu 1 ianuarie 2005;

12) organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale.