Extras din proiect
INTRODUCERE
De mai multi ani economisti si decidenti de politica economica discuta cu privire la beneficiile si costurile pe care le-ar aduce un consiliu monetar. Înainte de a intra în aceasta discutie trebuie sa spunem ca ea se plaseaza într-o dezbatere mai larga privind regimul cursului de schimb. Deja pare sa existe un consens ca regimul cursului de schimb fix ajustabil (adjustable peg) este instabil. Treptat, tarile au renuntat la acest regim al cursului de schimb. În anii 80, regimul cursului fix ajustabil, exista în aproape jumatate din tarile lumii, dar astazi mai este practicat doar de o treime din numarul acestora. Dezbaterea de fond are ca scop sa desluseasca ce ar trebui pus în locul regimului cursului fix ajustabil. Sau cu alte cuvinte, sa identifice catre ce structura a regimurilor cursului de schimb va duce aceasta tendinta. Unii analisti aduc argumente ca ponderea solutiei flotarii dirijate va creste. Exista însa si optiuni pentru extreme. În timp ce unii analisti sustin regimul flotarii libere, altii opteaza pentru mecanisme mai rigide de fixare a cursului de schimb, de tipul consiliului monetar.
Pe plan mondial ideea consiliului monetar a fost sustinuta în special de Hanke si Schuler, dar numarul celor care au scris pe aceasta tema este destul de mare, unele lucrari fiind citate si de autorii acestui studiu. Relativ recent, discutiile privind posibila adoptare a consiliului monetar ca solutie la problemele indisciplinei financiare au început si în România desi, în mod sporadic, despre aceasta idee s-a discutat înca din primii ani de tranzitie. Într-una dintre primele lucrari aparute (Doltu, 1997), care compara banca centrala si consiliul monetar, se ajunge la concluzia ca exista mai putine dezavantaje pentru o economie daca opereaza cu un consiliu monetar, comparativ cu cazul în care sistemul monetar este bazat pe banca centrala. Unul dintre autorii prezentului studiu a discutat aceasta problema si a atras atentia ca o slabiciune de fond a consiliului monetar este ca nu poate asigura, ipso facto ., disciplina financiara a economiei .
Politicieni români au acordat, de asemenea, atentie ideii adoptarii consiliului monetar în România. .
Cap.1. Consiliul Monetar – Aspecte Generale
1.1. Scurt istoric al Consiliului Monetar
Înainte de anii „50, putine tari în curs de dezvoltare , cu exceptia celor din America Latina, aveau banci centrale. Pâna atunci, multe dintre ele au fost colonii ale unor tari europene, în special ale Marii Britanii si Frantei. Monedele majoritatii acestora erau tari legate într-un fel sau altul, de dolar, de lira sterlina, sau de francul francez. Dolarul, lira sterlina si francul francez au cunoscut înainte de anii „70 dificultati.Dar chiar si asa ele au impus un fel de control de calitate valutelor din tarile în curs de dezvoltare, prin intermediul legaturilor dintre cursurile de schimb.
Folosite ca „ancore” modelele puternice au asigurat o oarecare disciplina si departe de a constitui etaloane monetare perfecte, au frânat tendintele inflationiste si au stimulat cresterea economica a tarilor în curs de dezvoltare.
Înainte ca tarile în curs de dezvoltare sa-si constituie banci centrale, ele adoptasera o varietate de angajamente pentru pastrarea legaturilor cursului de schimb cu dolarul , cu lira sterlina sau cu francul francez. În câteva tari sistemul bancar era complet liber(free banking, lb engl.)- bancile comerciale concurente puteau emite bancnote , desi în cele mai multe tari în care acestea au existat interventia guvernamentala le pusese capat. Alte tari ( incluzând colonii franceze si portugheze) au acordat monopolul emisiunii monetare unor banci comerciale. Coloniile franceze aveau instante monetare. O instanta monetara este un organism guvernamental care emite bancnote respectând reguli stricte .
Instantele monetare din coloniile franceze erau supervizate de guvernul francez acesta nedorind sa fie pus în situatia de a plati pentru greselile lor.
Alte tari în curs de dezvoltare, în special coloniile britanice, aveau Consilii Monetare.
Consiliul Monetar este o autoritate care emite bancnote si moneda metalica acoperite într-o proportie de 100% de active exprimate într-o valuta straina („ancora”) si deplin convertibile la cerere în acestea la un curs de schimb fix. Un Consiliu Monetar detine ca rezerve active cu risc scazut: obligatiuni si alte active platibile în valuta „ancora”. Prin lege rezervele acopera în proportie de 100% sau chiar într-o proportie mai mare bancnotele si monedele aflate în circulatie.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Proiect Moneda si Credit.doc