Reforma impozitării persoanelor fizice în România

Capitolul 1

Impozitul pe venitul persoanelor fizice şi formele acestuia

1.1.Impozitul pe venitul anual global

Crearea reformei fiscale din România a ȋnceput cu anul 1990 constând ȋn introducerea impozitului pe venitul realizat de persoanele fizice, acesta se explică prin impozitul pe venitul global.

Lucrurile noi create de această reglementare este globalizarea la sfârşitul anului a veniturilor realizate de persoana fizică, tolerând izvorul producerii venitului, urmare a impozitului total de plată pe ȋntreg anul calculându-se conform venitului global.

Impozitul pe venitul anual global se defineşte ca fiind acea sumă datorată de o persoană fizică pentru veniturile realizate in timpul unui an fiscal,tolerând izvorul de provenienţă

1.2.Venitul anual global

Venitul anual global se defineşte ca o totalitate a veniturilor nete efectuate de contribuabil din activităţi independente ,din cedarea folosinţei bunurilor, din salarii ȋn cursul unui an, precum şi a veniturilor din aceeaşi natură obţinute din străinătate,realizate de rezidenţi (persoane fizice române),din care se scad pierderile aferente anilor anteriori şi deducerile personale.

Deducerile personale se definesc ca fiind o sumă neimpozabilă acordată contribuabilului,incluzând atât deducerea individuală de bază cât şi deducerile individuale suplimentare,depinzând de situaţia proprie sau a persoanelor fizice aflate ȋn ȋntreţinere.Aceasta are drept scop deducerea impozitului atunci când se confirmă prin documente justificative cum ar fi adeverinţa prin care se solicită scutirea de la plată a unui procent din impozitul pe venit.

1.3.Venitul brut si net

Venitul brut reprezintă totalul venitului realizat de salariat dintr-o anumită categorie de sursă de venit ,indiferent dacă a fost realizat ȋn lei,valută sau natură.

Venitul net sau defavoarea pentru toate categoriile de venit reprezintă diferenţa dintre venitul brut şi cheltuielile deductibile aferente.

Punerea ȋn practică a impozitului pe venit a creat numeroase controverse cu privire la diferenţele dintre impozitul pe venit care globalizează toate izvoarele de venit şi impozitele personale care impozitează veniturile pe fiecare sursă de venit.

Se poate spune ca existenţa impozitului pe venit ideal foloseşte o bază cât mai largă de impozitare,deduceri individuale de bază destul de mari,astfel ȋncât să se elimine salariaţii cu venituri mici de la plată,asigurându-se astfel o plată progresivă ȋn funcţie de mărimea venitului.

Impozitul pe venit a luat naştere odată cu nevoia de a fixa o legatură directă ȋntre izvorul de venituri şi obligaţia fiscală,astfel obţinându-se atât o lărgire a bazei de impozitare ,cât şi o evoluţie a numărului salariaţilor.

Impunerea globala presupune cumularea veniturilor realizate de o persoană fizică, ȋntr-o perioadă de un an, atăt ȋn ţară, cât şi ȋn străinătate, indiferent de sursa de provenienţă, şi supunerea venitului anual unui singur impozit, potrivit unui barem progresiv unic

Sistemul pretinde ca o parte din venituri să fie globalizate, iar restul să se plătească separat, pe categorii de venituri.

Efectuarea plăţilor din cursul anului capătă caracter de plăţi anticipate ȋn contul impozitului pe venitul global, care se obţine prin stopaj la sursă, privind salariile,dobânzile dividendele, sau sunt fixate de organul fiscal pe baza de declaraţii temporare plătite şi impuse de salariat.

Lucrul nou se constituie din personalizarea impozitului ȋn funcţie de situaţia personală a fiecărui salariat, adică acordarea fiecărui salariat a unei deduceri individuale de bază,tolerând natura venitului realizat şi a unor deduceri suplimentare ȋn funcţie de situaţia familială specifică.

Metoda globală are avantajul că fixează un impozit individual având ȋn vedere forţa contributivă a fiecarei persoane fizice, garantându-se astfel reglarea veniturilor populaţiei şi participarea la obţinerea resurselor generale necesare dezvoltării societăţii.

Veniturile din profesii liberale sunt considerate venituri obţinute din prestări de servicii cu caracter profesional, derulate in mod personal sau in diferite forme de organizare, ȋn domeniul educativ, literar, ştiinţific şi artistic.

Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală se definesc ca fiind venituri create din valorificarea drepturilor industriale precum brevete de invenţii, mărci ȋnregistrate, know-how, franciza, etc., dar şi a dreptului de autor, ȋmpreună cu drepturile conexe dreptului de autor.