Reforma Impozitării Veniturilor Persoanelor Fizice în România

CAPITOLUL 1

CARACTERIZARE GENERALĂ A IMPOZITĂRII PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE

Prin impozite se realizează obiectivele financiare, economice şi sociale urmărite de către stat la introducerea lor. Pentru realizarea lor , este necesar ca reglementările fiscale să fie aduse la cunoştinţa şi respectate atât de organele fiscale cât şi de contribuabili. Aşadar, în legile prin care se instituie impozite se precizează persoanele în sarcina cărora cade plata impozitelor , material supusă impunerii , mărimea relativă a impozitului , sancţiunile aplicate, termenele de plată.

Conţinutul economic al impozitelor constă în procesele economice de redistribuire , mai ales a PIB, de la posesorii veniturilor către stat in vederea satisfacerii nevoilor publice.

Scopul pentru care se realizează procesele de redistribuire a PIB prin impozite , determinând existenţa acestor relaţii cu statul sau autorităţile publice , este considerat unul social, colectiv , naţional sau local. Astfel, că şi celelalte cotribuţii cu un caracter obligatoriu , impozitele antreneaza modificari ale marimii valorii aflate spre administrare la dispoziţia participanţilor la relaţiile denumite generic impozite: persoanele fizice şi juridice , pe de o parte, şi autorităţile publice , pe de altă parte.

Trăsături ale impozitelor, ca principală formă a resurselor financiare publice, sunt:

- prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu;

- impozitele se prelevă de la personele fizice sau juridice la dispoziţia statului fără o contraprestaţie directă din partea acestuia;

- prelevarea sub forma impozitelor se efectuează cu titlu nerestituibil (nerambursabil).

La plata impozitelor pe veniturile persoanelor fizice sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenţa intr-un anumit stat, precum şi cele nerezidente , care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat , cu unele excepţii prevăzute de lege.

De la plata impozitului pe venit se acordă unele scutiri. Astfel, în mod frecvent sunt scutiţi suveranii şi familiile regale, diplomaţii străini acreditaţi in ţara respectivă, uneori militarii, instituţiile publice şi persoanele fizice care realizează venituri sub nivelul minimului neimpozabil.

Obiectul impozabil îl formeaza veniturile obţinute din : industrie, comerţ, agricultură , bănci, asigurări , profesii libere, de către capitaliştii întreprinzători, proprietari de producţie, dobânzile plătite pentru creditele primite, sumele prelevate la fondul de amortizare şi la fondul de rezervă, primele de asigurare plătite, cotizaţiile la asigurările de boala, de accidente şi de şomaj , precum şi la casele de pensii, pierderile din activitatea anilor precedenti , pierderile provocate de calamităţi naturale etc.

In majoritatea cazurilor impozitul pe venit se aplica fiecărei persoane care a realizat venituri, fiind deci o impunere individuală.

In practica fiscală se întâlnesc două sisteme de aşezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice. Este vorba mai întai de sistemul impunerii separate a fiecărui venit provenit

dintr-o anumita sursă şi apoi de sistemul impunerii globale a veniturilor , indiferent de sursa de provenienţă.

Sistemul impunerii separate poate fi întalnit fie sub forma unui impozit unic pe venit , care permite totuşi o impunere diferenţiată pentru fiecare categorie de venit, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizează fiecare în parte venitul obţinut dintr-o anumită sursă.

Sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizică , indiferent de sursa de provenienţă , şi supunerea venitului cumulat unui singur impozit. Impunerea globală a veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai frecvent intalnită , ea practicându-se în ţări ca SUA, Germania, Franţa, Italia, Belgia, Marea Britanie, Ungaria etc.

Persoanele care realizează venituri din mai multe surse sunt avantajate deoarece nu mai sunt afectate de consecinţele progresivităţii impunerii , care se fac simţite prin cumularea veniturilor practicate în sistemul impunerii globale.

Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote proporţionale sau progresive. În unele ţări , venitul impozabil este supus mai întâi impunerii în cote proporţionale şi apoi impunerii în cote progresive. Cea mai frecvent utilizată este impunerea în cote progresive pe tranşe de venit.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileşte anual pe baza declaraţiei de impunere întocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului , acesta se înregistrează în debitul contribuabilului în registrul de rol. Încasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii , dobânzi , rente, se realizează , de regulă, prin stopaj la sursă ,iar impozitul asupra celorlalte venituri se încasează direct de la contribuabili.

Venituri din activităţi independente

Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale , veniturile din profesii libere şi veniturile de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere , inclusiv din activităţi adiacente.

Venitul net din activităţi independente se calculează, conform prevederilor art. 48 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri.

Veniturile din activitaţi independente sunt impozitate la cota unică de 16% (contribuţiile sociale obligatorii sunt deductibile)

Veniturile din salarii

Veniturile din salarii cuprind toate veniturile în bani şi/sau în natură (se

calculează contravaloarea în lei), care sunt obţinute de o persoană fizică angajată în

baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege,

indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau sub forma sub

care acestea se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de

muncă.