Serviciile Financiare

INTRODUCERE

Termenul de servicii financiare a devenit mai răspândit în SUA parţial ca urmare a -Leach-Bliley Actul Gramm de la sfarsitul anilor 1990 care a permis diferite tipuri de companii din industria americana de servicii financiare să fuzioneze. Criticii acestui act spun de servicii financiare încearcă termen lung pentru a face unison de aceste operaţiuni de sunet natural, ignorând eventualele probleme din combinarea lor, cum ar fi conflictele de interese şi de monopolizare.

Servicii financiare se referă la serviciile furnizate de industria de finanţe. Printre aceste organizaţii sunt banci, card de credit companii, asigurari companii, credite de consum companii, stoc de brokeraj , fondurile de investiţii şi unele întreprinderi sponsorizat guvern.

1. Istoric si concept de servicii financiare

Industria serviciilor financiare constituie cel mai mare grup de companii din lume din punct de vedere al veniturilor şi capac de capital de piaţă. Cu toate acestea, nu este cea mai mare categorie din punct de vedere al veniturilor sau a numărului de angajaţi Este de asemenea o creştere extrem de fragmentate şi industrie lent, cu cea mai mare companie ( Citigroup ), având doar un 3% din SUA cota de piata [7] În schimb, cel mai mare magazin de origine îmbunătăţire în Statele Unite, Home Depot , are un 30% cota de piaţă, şi cea mai mare cafenea Starbucks are o cota de piata de 32%.

Alţii, constatând că multe dintre restricţiile eliminate de-Leach-Bliley Actul Gramm nu a existat niciodată în alte ţări sau au fost eliminate mai devreme decât în Statele Unite, spun de servicii financiare pe termen este unul natural în utilizarea pe termen lung, ceea ce înseamnă nimic mai mult decât cuvintele sale constitutive.

În Statele Unite ale Americii aproape fiecare companie care acum s-au descris anterior ca o bancă, societate de asigurări, sau casa de brokeraj, acum se descrie într-un fel ca o instituţie de servicii financiare. Allstate asigurare , de exemplu, oferă acum CD-uri şi servicii de brokeraj de investiţii. Banca America ofera produse complete de brokeraj featured, în timp ce E-comerţ-a extins în oferă conturi bancare şi împrumuturi.

O abordare ar fi o banca care cumpără pur şi simplu o societate de asigurări sau de o bancă de investiţii; pastreaza brandurile lor originală; şi adaugă-l la societatea holding pur şi simplu să-şi diversifice câştigurile sale. Din afara Statelor Unite , de exemplu în Japonia , este de asemenea permis să aibă-companii de servicii financiare non din cadrul holdinguluiÎn acest scenariu, fiecare companie inca arata independent, şi are propria clienţii săi, etc Acesta este, în esenţă stilul de Citigroup si JP Morgan Chase

În alt stil, o banca ar crea pur şi simplu divizia sa de brokeraj proprii sau divizia de asigurări şi de încercarea de a vinde aceste produse clienţilor săi proprii existente, cu stimulente pentru combinarea toate lucrurile cu o singură companie. Acesta este stilul de Washington Mutual si Wells Fargo

1.1. Rolul promovării în sectorul financiar-bancar

Pentru a satisface dorinţele consumatorilor, principalul argument îl reprezintă comunicarea cu aceştia. Printr-o comunicare permanentă, multe probleme pot fi evitate şi gradul de satisfacere a consumatorului va fi mărit. O comunicare eficientă cu consumatorul presupune dezvoltarea unui sistem de relaţii care constă în îndeplinirea atât a aşteptările consumatorilor, cât şi a intereselor pe termen lung ale companiei.

În primul rând, consumatorul trebuie să aibă acces la servicii, să ştie pe cine şi cum să contacteze în caz de necesitate.

În al doilea rând, comunicările dintre client şi companie trebuie iniţiate de client, dar şi de companie.

În al treilea rând, companiile prestatoare de servicii influenţează nivelul aşteptărilor consumatorilor prin promisiunile implicite şi/sau explicaţiile pe care le fac/dau.

Companiile au o şansă mai mare de reuşită atunci când promisiunile lor reflectă calitatea reală a serviciului pe care-l pot oferi, decât în cazul trasmiterii unei imagini idealizate a lui. Unii autori recomandă deliberat o scădere a promisiunilor serviciului oferit pentru ca surpriza consumatorului să fie mai mare.

1.2. Factorii care influenţează promovarea servicilor financiar-bancare

Pentru promovarea serviciilor financiare trebuie să se ia în considerare următorii factori:

- apatia consumatorilor. Deşi majoritatea populaţiei consideră importante sau necesare serviciile financiare, totuşi, doar un segment redus al populaţiei este interesat de achiziţionarea lor. Consecinţa acestei apatii este că mulţi consumatori nu sunt suficient motivaţi pentru a cumpăra servicii financiare;

- gradul mare de risc. Aceasta se datorează faptului că, deşi implicarea consumatorului în cumpărarea unui serviciu financiar este mare, nu există posibilităţi de a-l testa înainte de a-l achiziţiona;

- credibilitatea scăzută a surselor de informaţii. Consumatorii pot să obţină informaţii din surse necontrolate de organizaţie, surse cărora le acordă o credibilitate mai mare în comparaţie cu cea a instituţiilor financiar-bancare. Ca la majoritatea serviciilor, şi la cele financiare experimentarea produsului este decisivă în aprecierea acestuia;

- minoritatea consumatorilor din piaţă. Un alt factor care influenţează eficienţa promovării este existenţa pe piaţă a unui număr redus de indivizi în stadiul “gata să cumpere” în orice moment;

- competiţia dintre servicii financiare similare. Noile produse sunt cu uşurinţă imitate, ceea ce face ca avantajul competitiv să fie foarte redus în timp. De asemenea, sunt puţine trăsături distincte care pot fi utilizate în mesajele promoţionale.

1.3. Mijloacele promoţionale utilizate în sectorul serviciilor financiare

Se particularizează, în special, în ceea ce priveşte publicitatea, promovarea vânzărilor şi utilizarea mărcilor.

Publicitatea a beneficiat de o atenţie scăzută din partea specialiştilor. Publicitatea în servicii diferă de publicitatea în sectorul bunurilor materiale.

Promovarea vânzărilor are la bază o serie de stimulente (reducerea tarifului, cadouri sau concursuri promoţionale, încercări gratuite etc.). Ea vizează, de regulă: încurajarea încercării unui nou serviciu, sporirea încrederii în acesta, impulsionarea vânzărilor serviciilor deja existente, comunicarea unor îmbunătăţiri aduse serviciului etc. Din gama largă de forme specifice promovării se detaşează cele privind reducerea tarifelor şi încercările gratuite.

Reducerea tarifelor diminuează riscul cumpărării unui nou seviciu, poate corela cererea cu oferta deoarece permite practicarea de tarife flexibile.