Structura cheltuielilor publice din bugetul de stat

Analiza structurii şi dinamicii cheltuielilor publice din bugetul de stat al României

I.Structura cheltuielilor publice din bugetul de stat

Analiza cheltuielilor publice a unei ţări poate fi efectuată din punct de vedere al structurii lor pe diferite categorii potrivit unui anumit criteriu de clasificare ( specific fiecărei ţări şi cu valabilitate gen în cadrul organismelor internaţionale ). Cele mai importante grupări sunt clasificaţia economică şi cea funcţională .

În acest scop este necesară stabilirea ponderii (greutăţii specifice ) a fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul acestora pe baza relaţei :

(_^gs)Cpi = Cpi/Cpt

(_^gs)Cpi = ponderea categoriei de cheltuieli publice i , în totalul cheltuielilor publice .

Cpi = cheltueli publice ale grupării i

Cpt = cheltuieli publice totale

i = 1.n grupări de cheltuieli

Cu ajutorul acestor ponderi se poate stabili în ce proporţie au fost orientate resursele financiare ale statului spre anumite obiective : sociale , administrative, militare , economice , etc. De asemenea se poate realiza compararea între state cu niveluri diferite de dezvoltare , pe seama structurii cheltuielilor .

În plan bugetar , practica financiară a statelor şi organismelor internaţionale a evidenţiat diferite tipuri de clasificări , cunoscute şi sub denumirea generică de CLASIFICAŢIE BUGETARĂ , care poate fi :

Administrativă

Economică

Funcţională

Financiară

Folosită de organismele O.N.U.

ş.a.

Clasificaţia administrativă/departamentală se bazează pe instituţiile ce efectuează cheltuielile publice , cum ar fi : ministere , instituţii publice autonome, unităţi administrativ-teritoriale .Utilizarea acesteia reiese din faptul că alocaţiile bugetare se stabilesc pe aceşti beneficiari (instituţiile bugetare). Are şi un dezavantaj şi anume că un minister , departament , agenţie guvernamentală , judeţ, municipiu, oraş, comună reuneşte cheltuielile cu destinaţii variate . Structura ministerelor şi subordonarea instituţiilor publice se modifică periodic , astfel că gruparea cheltuielilor publice conform acestei clasificări să nu asigure comparabilitatea lor în timp . În principal acest criteriu e folosit pentru repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatorii de credite bugetare .

Clasificaţia economică – apar aici două criterii de clasificare : întâiul are în vedere conţinutul proceselor de consum exprimate prin cheltuielile curente ( de funcţionare) şi cheltuielile de capital ( cu caracter de investiţii ) ; al doilea criteriu are în vedere natura acţiunilor finanţate şi împarte cheltuielile în : cheltuieli pentru prestarea serviciilor publice şi cheltuieli de transfer (de resurse băneşti ).

Cheltuielile curente asigură buna funcţionare şi întreţinere a instituţiilor publice şi reprezintă un consum definitiv de PIB, iar sumele cheltuite nu mai pot fi recuperate , având ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor publice bugetare.

Cheltuielile de capital (de investiţii) se concretizează în achiziţionarea de bunuri destinate sferei activităţilor publice materiale , sau dotării cu active fixe a celor nemateriale (instituţii publice ), care duc la dezvoltarea şi modernizarea patrimoniului public .

Cheltuielile pentru prestarea serviciilor publice cuprind remunerarea personalului angajat în sectorul public (bugetar) precum şi alte elemente de cost al prestaţiilor de servicii , inclusiv ale furniturilor necesare bunei funcţionări a instituţiilor publice (mobilier , aparatură, echipamente ).

Cheltuielile de transfer se realizează prin operaţiuni de transmitere a unor sume de bani de la buget la dispoziţia unor persoane juridice ( instituţii cu activităţi autofinanţare, întreprinderi productive ) sau fizice ( pensionari , şomeri , studenţi, elevi ) , respectiv la bugete ale administraţiilor locale , având caracter economic ( subvenţii , prime pentru stimularea exportului , restructurarea unor activităţi economice ) sau un caracter social ( burse , pensii , ajutoare , alte indemnizaţii).

Clasificaţia funcţională utilizează drept criterii de grupare a cheltuielilor publice , domeniile de activitate , ramurile economice , spre care sunt dirijate resursele financiare publice , incluzănd şi alte destinaţii date acestor resurse , cum sunt cele legate de efectuarea unor transferuri între diferite niveluri ale administraţiilor publice , plata dobânzilor la datoria publică , constituirea de reverze la dispoziţia autorităţilor publice administrative .

Gruparea cheltuielilor pe baza acestui criteriu , reflectă, în mod implicit obiectivele politicii financiare a statului, sub aspectul destinaţiilor date resurselor financiare de care dispune, pe domenii de activitate , respectiv obiective / acţiuni definitorii pentru nevoile publice de satisfăcut .

În România , cheltuielile din aceste domenii sunt stabilite , avându-se în vedere politica financiară a statului , numărul de salariaţi , reţeaua de instituţii publice în funcţiune , cele care urmează a se înfiinţa în noul exerciţiu bugetar , folosirea bazei tehnice existente cu maximă eficacitate , precum şi următoarele :